Contribuţii la achiziţia şi structurarea cunoştinţelor în sisteme inteligente pentru diagnoza defectelor
Abordări aproximative privind alocarea şi încărcarea resurselor pentru SADU
Echilibrarea încărcării este definită ca fiind alocarea „lucrului”
aferent unei singure aplicaţii multiplelor procesoare astfel încât timpul
de execuţie al aplicaţiei să fie minim. În cazul în care dispunem de o
infrastructură alcătuită din compute re standalone, echilibrarea încărcării
se reduce la partajarea volumul de încărcare computaţional între multiple
calculatoare sau de a lucra practic ca un singur calculator virtual.
Cererile iniţiate de către utilizatori sunt gestionate şi distribuite pe
toate computerele standalone, chiar dacă sunt diferite, formând un
cluster. Acest lucru îmbunătăţeşte performanţa sistemului datorită
echilibrării sarcinilor computaţionale pe diferitele maşini existente.
Dacă discutăm de echilibrarea încărcării reţelei, aceasta este
asigurată de un hardware sau software dedicat. Aici, cea mai întâlnită
aplicaţie de echilibrare a încărcării are rolul de a asigura serviciul de
internet prin multiple servere, cunoscute şi sub denumirea de fermă de
servere. Aplicaţia ascultă portul unde clienţii externi se conectează
având ca scop accesarea serviciilor dorite.
Paradigma firelor multiple explicite - Explicit Multi-Threading (
XMT ) - concepută în jurul modelului computaţional paralel Parallel
Random Access Machine (PRAM), este destinată pentru construirea şi
programarea computerelor care utilizează calculul paralel. Paradigma
computaţională XMT integrează mai multe niveluri de abstractizare, iar
sistemele multi-core XMT asigură, pentru software-ul multi-thread,
timpi de funcţionare pentru echilibrarea încărcării. Programele multithread încorporează concepte pentru hardware-ul multi-core, amintind
aici program counter care este esenţial arhitecturii von Neumann.
Când dispunem de aplicaţii paralele identice accesate de un număr
foarte mare de utilizatori, echilibrarea încărcării se rezumă la o
distribuire cât mai uniformă a numărului de clienţi per aplicaţie. Făcând
referire la procesoare, problema de echilibrare a încărcării poate fi
clasificată în două categorii: statică şi dinamică.
În echilibrarea statică a încărcării, întregul volum de muncă este
cunoscut din start - fără a avea ulterior posibilitatea de adăugare a unui
nou volum – iar obiectivul principal îl constituie distribuirea întregului
volum cât mai uniform pe procesoare înainte de a începe calculul, lucru
ce face ca sarcinile să fie echilibrate pe procesoare.
Echilibrarea dinamică implică o încărcare neuniformă a volumului
de muncă, care poate varia în unitatea de timp. Echilibrarea dinamică a
încărcării este folosită într-o varietate largă de aplicaţii, dintre care
amintim sistemele de operare (Eager D. et al., 1986; Lin H. and Keller
69