Contribuţii la achiziţia şi structurarea cunoştinţelor în sisteme inteligente pentru diagnoza defectelor
Abordări aproximative privind alocarea şi încărcarea resurselor pentru SADU
Un punct de pornire pentru cercetările din anii următori prin
extinderea teoriei posibilităţii într-un sistem formal de logică
matematică, l-a reprezentat articolul „Fuzzy sets. Information and
Control” publicat în 1965 de Lotfi Asker Zadeh, urmat de „Fuzzy sets
and systems”. (1965) şi „Fuzzy logic and aproximate reasoning” (1975),
articole ce au condus la fondarea unor ramuri noi în matematică. Pornind
de la noţiunile binecunoscute din logica matematică, Lotfi A. Zadeh
introduce noţiunile matematice elementare pentru a defini logica fuzzy.
De asemenea, a adus în discuţie modalităţile de lucru cu termenii vagi
din limbajul natural. Analize de profunzime asupra sensului unor
propoziţii vagi a făcut Grigore Moisil, începând cu anii 1940; Moisil a
propus termenul de „logică nuanţată” şi a fost printre primii care au
promovat logica fuzzy şi lucrările lui Zadeh.
Matematica fuzzy a fost creată cu rolul de a aproxima rezultatele
decât deducerea lor prin logica matematică clasică, fiind privită ca o
prelungire firească a matematicii clasice, în majoritatea situaţiilor
considerată o matematică nouă, modernă. Creşterea interesului pentru
aspectele teoretice ale numerelor fuzzy manifestat în ultimii ani s-a
datorat în mare parte nevoii de a modela expresiile lingvistice („puţin”,
„câteva”, „cel mult”, etc.) şi este manifestat în diferite arii ştiinţifice
datorită judecăţii umane sau reprezentării finite a numerelor în
calculator.
Fuzzy (numere, mulţimi, logica, sisteme) reprezintă un instrument
utilizat cu succes în diverse domenii ştiinţifice (problemele de decizie,
ştiinţe sociale, teoria controlului, etc.) datorită potenţialului cunoscut şi
recunoscut în aplicaţii, unde practic, rezultatele obţinute de numerele
fuzzy sunt net superioare decât cele obţinute prin metode clasice.
Mulţimea fuzzy este definită de Lotfi A. Zadeh în articolul „Fuzzy
sets” ca fiind o extensie a noţiunii de mulţime clasică, caracterizată de o
funcţie caracteristică (de apartenenţă) care să ataşeze fiecărui element al
mulţimii un număr real din intervalul [0,1].
Variabila lingvistică „x =” reprezintă o proprietate, un atribut al
obiectului (obiectelor) în discuţie.
Valoarea lingvistică „A =” reprezintă un adverb, adjectiv asociat
variabilei lingvistice, care dă numele mulţimii fuzzy asociate (medie,
mare).
Universul de discurs „X =” reprezintă o mulţime clasică, tranşantă,
pe care se definesc mulţimile fuzzy.
65