Contribuţii la achiziţia şi structurarea cunoştinţelor în sisteme inteligente pentru diagnoza defectelor
Abordări aproximative privind alocarea şi încărcarea resurselor pentru SADU
formele generale pe care le pot lua argumentele, ce sunt valide sau
eronate, ea reprezentând, în ansamblu, o formă critică de gândire.
Dezvoltând noi dimensiuni în perioada când Alan Turing dezbătea
„problema deciziei”, urmat de Kurt Gödel cu „teoria incompletitudinii”,
logica a avut o pondere importantă în dezvoltarea calculatoarelor de la
începutul anilor 1940. Astăzi, această disciplină are o largă aplicabilitate
în domeniile inteligenţei artificiale şi ştiinţei calculatoarelor asigurând o
bogată sursă de probleme în logica formală şi informală.
Logica este utilizată în reprezentarea cunoştinţelor şi rezolvarea
problemelor (Luger G., Stubblefield, W. 2004), dar nu se opreşte ca
aplicabilitate doar la problemele menţionate; un exemplu elocvent îl
avem în programarea logică inductivă ca metodă pentru învăţare
(Nilsson N.1998), (Russell S. J. and Norvig, P.2003 a) și (Poole D.et
al.1998 a).
Inteligenţa artificială utilizează diferite forme ale logicii. Astfel,
pentru logica declarativă unde avem valorile adevărat sau fals utilizăm
logica propoziţională (Mendelson E. 1964). Logica de ordin I (Poole D.
et al, 1998 b) (Jon Barwise, 1977), (Wilfrid Hodges, 2001) permite
utilizarea cuantificatorilor şi a predicatelor în exprimarea faptelor,
proprietăţilor şi relaţiilor dintre obiecte.
Imprecizia limbajului natural, indusă în special prin utilizarea de
„grade lingvistice”, precum şi utilizarea unor modificatori ale acestora, a
condus la necesitatea logicii fuzzy.
Logica fuzzy (Russell S. J. and Norvig, P.2003 b), (Zadeh, L. A. et
al. 1996), (Zimmermann, H. 2001) este o versiune a logicii de ordinul I
care permite o apartenenţă a valorii de adevăr în intervalul [0,1] faţă de
logica bazată pe două valori, Adevărat (1) sau Fals (0), formulată de
Aristotel în urmă cu 2000 ani. Această manieră coincide cu modul mult
mai flexibil în care gândesc oamenii, în condiţii de incompletitudine.
Incompletitudinea unei informaţii este raportată la două componente:
incertitudine şi imprecizie. Incertitudinea se referă la gradul de încredere
acordat informaţiei iar imprecizia se referă la conţinutul informaţional.
Primele propuneri care au luat în c