DIAGNOZA DEFECTELOR. 2012 | Page 71

Contribuţii la achiziţia şi structurarea cunoştinţelor în sisteme inteligente pentru diagnoza defectelor Abordări aproximative privind alocarea şi încărcarea resurselor pentru SADU formele generale pe care le pot lua argumentele, ce sunt valide sau eronate, ea reprezentând, în ansamblu, o formă critică de gândire. Dezvoltând noi dimensiuni în perioada când Alan Turing dezbătea „problema deciziei”, urmat de Kurt Gödel cu „teoria incompletitudinii”, logica a avut o pondere importantă în dezvoltarea calculatoarelor de la începutul anilor 1940. Astăzi, această disciplină are o largă aplicabilitate în domeniile inteligenţei artificiale şi ştiinţei calculatoarelor asigurând o bogată sursă de probleme în logica formală şi informală. Logica este utilizată în reprezentarea cunoştinţelor şi rezolvarea problemelor (Luger G., Stubblefield, W. 2004), dar nu se opreşte ca aplicabilitate doar la problemele menţionate; un exemplu elocvent îl avem în programarea logică inductivă ca metodă pentru învăţare (Nilsson N.1998), (Russell S. J. and Norvig, P.2003 a) și (Poole D.et al.1998 a). Inteligenţa artificială utilizează diferite forme ale logicii. Astfel, pentru logica declarativă unde avem valorile adevărat sau fals utilizăm logica propoziţională (Mendelson E. 1964). Logica de ordin I (Poole D. et al, 1998 b) (Jon Barwise, 1977), (Wilfrid Hodges, 2001) permite utilizarea cuantificatorilor şi a predicatelor în exprimarea faptelor, proprietăţilor şi relaţiilor dintre obiecte. Imprecizia limbajului natural, indusă în special prin utilizarea de „grade lingvistice”, precum şi utilizarea unor modificatori ale acestora, a condus la necesitatea logicii fuzzy. Logica fuzzy (Russell S. J. and Norvig, P.2003 b), (Zadeh, L. A. et al. 1996), (Zimmermann, H. 2001) este o versiune a logicii de ordinul I care permite o apartenenţă a valorii de adevăr în intervalul [0,1] faţă de logica bazată pe două valori, Adevărat (1) sau Fals (0), formulată de Aristotel în urmă cu 2000 ani. Această manieră coincide cu modul mult mai flexibil în care gândesc oamenii, în condiţii de incompletitudine. Incompletitudinea unei informaţii este raportată la două componente: incertitudine şi imprecizie. Incertitudinea se referă la gradul de încredere acordat informaţiei iar imprecizia se referă la conţinutul informaţional. Primele propuneri care au luat în c