Contribuţii la achiziţia şi structurarea cunoştinţelor în sisteme inteligente pentru diagnoza defectelor
Abordări aproximative privind alocarea şi încărcarea resurselor pentru SADU
echilibrare a încărcării resurselor abstractizate ale sistemului,
demonstrând astfel faptul că, raţionamentul prezentat va face faţă
incertitudinii şi impreciziei, dar şi faptul că algoritmul nostru ne poate
spune cu precizie starea funcţională a întregului sistem. Totodată în
testele efectuate am putut identifica un timp de răspuns mai bun, o
utilizare mai eficientă a resurselor disponibile şi o uniformizare a
numărului de clienţi pentru fiecare aplicaţie, lucru ce demonstrează o
îmbunătăţire a performanţelor sistemului, conştienţi fiind de faptul că
arhitectura calculatoarelor paralele utilizează un set de elemente
computaţionale cu scopul de a obţine performanţe notabile, ce nu pot fi
atinse de un singur procesor, element computaţional sau calculator.
În plus, pentru a asigura o disponibilitate crescută, legislaţia actuală
obligă instituţiile, care prezintă o importanţă vitală pentru funcţionarea
statului/organizaţiei, la paralelizare. Utilizarea efectivă a arhitecturii
paralele necesită o distribuire mai mult sau mai puţin egală a încărcării
computaţionale pe elementele computaţionale disponibile. Sistemele
distribuite de calcul, au devenit de actualitate datorită dezvoltării
aplicaţiilor şi modului de lucru colaborativ, ele fiind din ce în ce mai
utilizate în mediile de afaceri dar şi în mediul academic. Acest lucru se
datorează în primul rând aplicaţiilor din ce în ce mai complexe care
necesită resurse sporite de calcul (procesor, memorie, spaţiu de stocare,
etc.) dar şi accesibilităţii resurselor de calcul, implicit al staţiilor de lucru
puternice, datorită preţului lor scăzut (El-Abd A. E., 2002). La toate
acestea se adaugă şi software-ul dedicat, din ce în ce mai performant,
care permite o creştere a gradului de utilizare a resurselor unui sistem de
calcul prin abstractizarea componentelor fizice ale acestor sisteme. Un
sistem IT distribuit are în componenţă un număr mare de calculatoare
conectate prin reţele de mare viteză şi prezintă multe avantaje faţă de un
sistem care are aceleaşi numere de computere standalone (Malik S.,
2000; Eager D. L. et al., 1986). Devine evident faptul că avantajul major
al unui sistem IT distribuit, îl reprezintă, în primul rând, partajarea
resurselor şi sarcinilor. Datorită acestui fapt, conform studiului (Sharma
S. et al., 2008), afirmăm cu certitudine că sistemele distribuite oferă o
performanţă mai bună şi o fiabilitate crescută în comparaţie cu un orice
alt sistem tradiţional, în condiţii identice.
În cadrul sistemului analizat, o unitate din multitudinea de resurse
disponibile de acelaşi fel (aplicaţie, resursă, maşină virtuală, maşină
fizică, switch, etc.) reprezintă un nod (vom împrumuta termenul folosit
în reţelele de calculatoare). În consecinţă, în actualele sisteme
61