Contribuţii la achiziţia şi structurarea cunoştinţelor în sisteme inteligente pentru diagnoza defectelor
Abordări aproximative privind alocarea şi încărcarea resurselor pentru SADU
eterogene, trebuiesc clarificate anumite noţiuni pe care le explicităm în
continuare.
Eterogenitatea nodurilor. Într-o infrastructură abstractizată
dispunem de entităţi care pot fi diferite unele de altele datorită
arhitecturii implementate, sistemului de operare, caracteristicilor de
performanţă a resurselor, etc.
Încărcarea nodului. Dacă în sistemele multiprocesor, încărcarea
este predictibilă şi controlabilă, în sistemele abstractizate aceasta poate
varia în timp datorită arhitecturii adoptate, proceselor active şi
numărului de clienţi.
Încărcarea reţelei. În mod normal conectarea diferitelor maşini
dedicate calculului paralel se face utilizând diferite topologii cu ajutorul
conexiunilor de mare viteză şi tehnicilor dedicate de switching. Prin
virtualizare, utilizând la bază tehnologia LAN, este posibilă o
confruntare cu anumite probleme de lăţime de bandă.
Defectarea nodului. Dacă în mod tradiţional prezenţa stării de
nefuncţionalitate dintr-un sistem se reduce la intervenţia asupra nodului
respectiv, prin virtualizare defectarea unui nod poate conduce la o
cascadă de defecte, de aceea, este indicat să luăm în considerare ca
aceste sisteme să fie tolerante la defect şi recuperare.
Totodată, echilibrarea încărcării resurselor se impune ca o operaţie
deosebit de importantă în acele situaţii în care aplicaţiile paralele asigură
o bună utilizare a resurselor unităţilor de procesare sau prezintă o
încărcare uniformă în ceea ce priveşte numărul de clienţi. În cazul
virtualizării, alocarea dinamică şi echilibrarea încărcării resurselor
sistemului fizic abstractizat reprezintă procesul de îmbunătăţire a
performanţelor unui sistem ce dispune de un număr de „m”(m>1)
resurse de acelaşi tip, prin distribuirea sarcinii între acestea (Andrews G.
R., 1982), având ca scop minimizarea timpului de răspuns, fără a afecta
stabilitatea funcţională a sistemului (Sharma S. et al., 2008).
De exemplu, alocarea dinamică a „m” resurse fizice disponibile întro infrastructură preponderent virtualizată şi echilibrarea încărcării celor
„n” (n>m) resurse abstractizate reprezintă o sarcină destul de dificilă.
Studiile anterioare cu privire la echilibrarea încărcării resurselor nu iau
în considerare incertitudinea şi imprecizia în ceea 6R&