Contribuţii la achiziţia şi structurarea cunoştinţelor în sisteme inteligente pentru diagnoza defectelor
Abordări aproximative privind alocarea şi încărcarea resurselor pentru SADU
distribuite, sarcinile de lucru ajung în noduri diferite într-un mod
aleatoriu şi conduc la dezechilibre ale sistemului. Aceste dezechilibre de
încărcare sunt detectate şi observate relativ rapid datorită încărcării
neuniforme ale diferitelor noduri: unele noduri prezintă o supraîncărcare,
în timp ce altele sunt uşor încărcate sau chiar inactive. Astfel de situaţii
nedorite le considerăm dăunătoare performanţei sistemului, în special în
ceea ce priveşte timpul de răspuns optim privind utilizarea resurselor şi
funcționarea proceselor active.
Într-o infrastructură IT, alocarea dinamică a resurselor şi
echilibrarea încărcării au ca obiectiv distribuirea muncii între două sau
mai multe calculatoare, procesoare, hard disk-uri, sau alte resurse, cu
scopul de a obţine o utilizare optimă a resurselor disponibile, o fluidizare
a traficului, sau o îmbunătăţire a timpului de răspuns. Alocarea dinamică
a resurselor contribuie la performanţa sistemului şi la un grad ridicat de
utilizare a resurselor fizice disponibile, datorită faptului că, în momentul
apariţiei unor cereri multiple care au ca scop execuţia multiplelor sarcini
ce necesită o mare putere de calcul pe o singură maşină, sunt utilizate
resursele libere disponibile sau cele care au un grad mic de încărcare,
prin redistribuirea lor în cadrul sistemului.
Dacă prin abstractizarea resurselor maşinii fizice, putem avea mai
multe maşini virtuale, dedicate diferitelor scopuri, în cazul apariţiei unor
sarcini multiple complexe pe o anumită maşină virtuală, care necesită o
putere mare de calcul, se produce o alocare dinamică a resurselor
disponibile (de la maşinile virtuale care nu prezintă o încărcare sau au o
încărcare mică a resurselor) către acele maşini virtuale care prezintă o
încărcare procentuală crescută a resurselor.
Vizând echilibrarea încărcării pentru componente identice multiple,
prin utilizarea a mai mult de o singură componentă identică, datorită
redundanţei, creştem fiabilitatea sistemului. De asemenea, echilibrarea
încărcării conduce la o maximizare a ratei de transfer şi a utilizării
resurselor sistemului, prin folosirea tuturor resurselor disponibile,