Contribuţii la achiziţia şi structurarea cunoştinţelor în sisteme inteligente pentru diagnoza defectelor
Concluzii
nefuncţionalitate a sistemului printr-o re-alocare dinamică a
resurselor disponibile în vederea echilibrării încărcării lor.
Supralicitarea, potrivit modelării ne permite o mai bună
echilibrare a nevoilor pe care le poate avea o aplicaţie, la un
moment dat, în utilizarea resurselor disponibile. Modalitatea de a
suplimenta şi accesa cu încă o unitate o anumită resursă conduce la
o deblocare a proceselor care au loc în momentul unei cereri
suplimentare dar şi la o funcţionare în parametri normali ai
sistemului. Acest lucru poate conduce la o alocare dinamică a
resursei în funcţie de nevoile pe care le poate avea sistemul la un
anumit moment dat. Modelul nu se limitează doar la a semnaliza o
stare de nefuncţionalitate ci rezolvă întreaga problematică a
echilibrării încărcării resurselor din cadrul sistemului, învăţând din
experienţa anterioară, înlăturînd astfel automat stărea de
nefuncţionalitate.
5. Stabilirea unei ponderi de influenţă a unei „situaţii” în funcţionarea
globală a sistemului.
Modelul matematic permite o atenţionare a punctelor slabe din
cadrul sistemului funcţie de ponderea pe care o au resursele,
permiţând doar suplimentarea acelei resurse care a dus la micşorarea
performanţelor sistemului (secţiunea 3.2.3). Deoarece iniţial am
considerat (la momentul t0) ponderea celor trei parametri egală din
cadrul sistemului, acest lucru se poate schimba pe parcursul
evoluţiei stării funcţionale prin acordarea de ponderi diferite
resurselor sistemului în funcţie de comportarea sistemului la
momentele anterioare apariţiei evenimentului.
Datorită modalităţii de notificare, funcţie de nota obţinută de
sistem la momentul apariţiei defectului (t1) şi nota din momentul
anterior (t0), rezultă ponderea pe care o are defectul în
aprecierea/deprecierea stării funcţionale a sistemului. Astfel
sistemul va avea posibilitatea de a învăţa din experienţa anterioară şi
de a face o prognoza mai precisă a viitoarelor stări comportamentale
(secţiunea 3.2.3).
Astfel, la apariţia defectului, agentul inteligent va eticheta
defectul respectiv, funcţie de gravitatea situaţiei, dată de modalitatea
de apreciere a stării funcţionale a sistemului.
6. Semnalizarea iminenţei stării de colaps a sistemului.
O astfel de situaţie poate să apară atunci când încărcarea
procentuală a unei resurse depăşeşte limitele prestabilite şi nu au
113