Bibliografie:
Ion Ghinoiu, ,,Sărbători și obiceiuri românești”, Editura Elion, București, 2002
Tudor Pamfile, ,,Sărbătorile la români”, Editura Saeculum, 2007
Dumitru Pop, ,,Obiceiuri agrare în tradiția populară românească”, Editura Dacia, 1989
I.14. Promovarea obiceiurilor stramosesti, Prof.inv.primar Pamfile Florina-Cristina,
Scoala Gimnaziala,, Vasile Alecsandri,,, Brăila, jud. Brăila
Traditiile romanilor sunt comori ce nu ar trebui uitate sau parasite si nici schimbate prin troc cu alte
obiceiuri importate din alte tari. Ele sunt ale noastre, ne caracterizeaza, ne definesc si prin ele ne simtim mai
bogati, mai alesi, mai altfel decat altii. Aceste traditii ne fac mai "exotici" in ochii europenilor si altor natii,
putem fi subiect de discutii si de lauda, de aprecieri cu semnul mirarii.
Traditiile romanilor sunt diferite de la o zona la alta, dupa cum spune vorba cate bordeie, atatea
obiceiuri, insa tocmai acest lucru ne face mai frumosi, mai atragatori si mai originali.
Poporul roman a fost intotdeauna un popor credincios, in majoritate ortodox, iar majoritatea traditiilor si
obiceiurilor relationeaza cu sarbatorile religioase. Varietatea traditiilor si obiceiurilor se datoreaza trecutului
zbuciumat pe care l-a avut poporul nostru, cotropitorii ce au venit in tara noastra s-au indragostit atat de mult de
ea, incat s-au stabilit aici, si-au intemeiat familii, au adus cu ei datini si obiceiuri si au imprumutat de la noi,
rezultand mozaicul de traditii si obiceiuri.
Tradiţiile populare româneşti rămân tezaurul nostru cel mai de preţ şi trebuie să facem tot ce se poate
pentru ca ele să se păstreze vii în mintea copiilor şi a oamenilor.
Activităţile extraşcolare au cel mai larg caracter interdisciplinar, oferind cele mai eficiente şi oportune
modalităţi de valorificare a tradiţiilor, obiceiurilor şi datinilor populare locale şi naţionale.
Patrimoniul valoric naţional trebuie îmbogăţit şi transmis din generaţie în generaţie prin procesul
educaţional. Educaţia urmăreşte familiarizarea cu valorile naţionale materiale şi moral-spirituale; renaşterea,
valorizarea şi perpetuarea tradiţiilor; utilizarea potenţialului educativ al datinilor şi obiceiurilor calendaristice
populare; formarea conştiinţei naţionale; educarea civismului, umanismului.
Activităţile şcolare şi extraşcolare de conservare şi promovare a folclorului autohton dezvoltă un
comportament motivat,cultivă sentimente de bunătate, caritate, toleranţă respect, demnitate, de personalizarea
individului şi conturarea identităţii sale.
In cadrul activitatilor extrascolare am vorbit si despre obiceiuri legate de aducerea ploii. Astfel am
prezentat si realizat ritualul ‚’Caloianul’’.
Caloianul este un obicei popular practicat în trecut pentru aducerea ploii în vreme de secetă sau în zilele
de după Paște. Caloianul era solul trimis de oameni la zeul ploii, pentru a-l îndupleca să dezlege ploile. Astfel,
pe vreme de secetă, fetele şi femeile de la ţară făceau un omuleţ din lut galben (numit „Caloian") pe care-l
puneau într-un sicriu şi pe care-l boceau ca pe un mort, imitând astfel ritualul înmormântării. Femeile cântau o
poezie anume şi apoi îngropau omul din lut lângă o fântână. După trei zile îl dezgropau şi-l aruncau pe apă,
pentru a tulbura apele şi norii, aşa cum se întâmplă înainte de a ploua. De ziua Caloianului, bărbaţii arau doar
până la amiază, iar restul zilei petreceau.
La clasa, am realizat o păpuşă de lut, un om mic, pe care l-am împodobit cu panglici, cârpe colorate şi
flori, iar pe cap i-am pun drept căciulă o coajă de ou roşu, oul înroşit fiind un străvechi simbol al (Re-) Învierii,
al Soarelui care răsare în fiecare dimineaţă. Păpuşa se numeşte Calian sau Caloian.
Pe Caloian l-am pus pe o scândură, l-am înconjurat cu coji de ouă roşii, păstrate de la Paşte, precum şi
cu fel de fel de flori, între care predomină busuiocul, apoi l-am îngroapat pe câmp,
Înainte de înmormântare, am facut un cortegiu, care a avut rolul de a boci Caloianul :
Caloiene, Ene,
Să crească legumile
Caloiene, Ene!
Şi toate ierburile!
Cum ne curg lacrimile
Iani, Iani,
Să curgă şi ploile,
Caloiani,
Zilele şi nopţile,
Ia cerului torţele
Să umple şanţurile,
Şi deschide porţile
27