să la asculte şi, de bună seamă, se vor bucura să le creeze. În acest fel, copiii devin tot mai conştienţi de limbaj,
reuşesc să-i stăpânească din ce în ce mai bine semnificaţiile şi ajung să se elibereze de constrângerile
paracticilor verbale şi formale, sunt şi un exerciţiu de memorie, de imaginaţie. Preşcolarilor le place Cântecul
melcului: „Melc, melc codobelc / Scoate coarne boureşti / Şi te du la Dunăre / Şi bea apă tulbure.“ sau
Cântecul curcanului: „Măi curcane / N-ai mărgele / Roşii ca ale mele.“ sau Cântecul lunii: „Lună, lună nouă /
Taie pâinea-n două / Şi ne dă şi nouă / Ţie jumătate / Mie jumătate / Nouă sănătate.“
Este important de reţinut că în exerciţiul de rimă, rima şi imaginaţia trebuie intercalate cu lecturile din
adevărata poezie, adevărata literatură. În materie de receptare, copilului trebuie să i se ofere întotdeauna valori
advărate, incontestabile pregătindu-i astfel şi capacitatea de exprimare a acestor valori.
Concluzionând, putem afirma că alături de literatura cultă şi folclorul copiilor îşi aduce o contribuţie
de seamă în educaţia preşcolarului, familiarizându-l cu inteligenţa poporului român şi ajutându-l să preţuiască
aceste valori populare.
Operele lui I. Creangă au constituit pentru copilul preşcolar un adevărat izvor de proverbe şi zicători.
Pentru a înţelege deosebirea dintre proverbe şi zicători am precizat prin exemple concrete că, proverbul are
forma unui anunţ, pe când zicătoarea este formată dintr-un grup de cuvinte pe care le putem introduce în
propoziţia noastră. De exemplu: „Vorbă multă, sărăcia omului“, este o zicătoare, iar dacă o dezvoltăm obţinem
proberbul: „Nu-ţi pierde vremea flecărind, când vrei să faci treabă cu spor“.
Folosirea proverbelor şi zicătorilor în perimetrul activităţilor de educaţia limbajului, constituie o
modalitate de stimulare a potenţialului creativ al copiilor. Sarcina copilului din grupa mare pregătitoare s-a
concretizat prin găsirea unor proverbe şi zicători care să însemne o sinteză a unui fragment de lectură sau chiar
a unei lecturi în întregime, altele care să constituie titlul unor imagini care însoţesc lectura.
Eforturile făcute de copil, pentru transpunerea acţiunilor, faptelor, conflictelor, într-o altă modalitate de
comunicare, proverbelor şi zicătorilor, angajează procese şi operaţii mentale, trăiri afective emoţionale şi
capacităţi de expresie, ceea ce contribuie mult la dezvoltarea potenţialului creativ al copilului preşcolar.
Perceperea conţinutului unui proverb, sau a unei zicători, este strâns legată de dezvoltarea limbajului şi gândirii
copilului. Ascultarea acestora îi dezvoltă copilului capacitatea de verbalizare, îi îmbogăţeşte vocabularul nu
numai sub aspect cantitativ, dar acesta devine şi mai expresiv, mai variat şi mai bogat. Tot ce este hazliu îl
atrage pe copil şi va fi reţinut cu mai multă uşurinţă. Aşa că, alături de proverbe, vor fi gustate cu plăcere, de
către copii, şi ghicitorile.
I.12.Folclorul popular ,. Prof. Samartean Maria Liliana, Grădinița cu PN Jelna, Bistrița-
Năsăud
„Cine-a stârnit horile
Aibă ochi ca florile
Şi faţa ca zorile
Ghersul ca privighetorile.“
Pentru a studia şi clădi folclorul unui popor 1 , trebuie să ai nu numai calităţile unui istoric, şi şi pe
acelea ale înţeleptului. Fără iubire nu putem cunoaşte niciodatăă sufletul viu, ascuns al poporului. Acest
eveniment afectiv este pentru folclorist echivalentul magicului „Sesam, deschide-te!“.
Arta noastră populară, manifestată sub toate aspectele ei, prezintă o bogăţie nepreţuită pentru toţi aceia
care îşi iubesc patria şi neamul. Începând cu obiceiurile prilejuite de fiecare eveniment important din viaţa
poporului, continuând cu frumoasele costume pe care le poartă în aceste împrejurări şi terminând cu cântecele,
dansurile şi strigăturile nelipsite la aceste datini, izvorul lor e nesecat pentru cel ce vrea să le cunoască şi să le
adune în mănunchi, pentru a le dărui din nou, cum spunw Anton Pann:
1
Fr. Nitzsche, Aşa grăit-a Zarahrustra“, Bucureşti, 1916, p. 40.
23