ucenicilor Săi şi Fecioarei Maria. În miez de noapte, în biserici se oficiază slujba Sfintelor Paşti. Sunt sfinţite
pasca, ouăle roşii şi celelalte bucate, pentru ca postul de aproape şapte săptămâni a luat sfârşit. Credincioşii iau
Lumină din Lumină, spun “Hristos a înviat!” şi răspund “Adevărat a înviat!” - formule cu care urmează să se
salute timp de 40 de zile, până la sărbătoarea Înălţării Domnului. Se împart acum Sfintele Paşti (pâine stropită
cu vin), care se mănâncă dimineaţa, înainte de orice, iar după slujbă, credincioşii pornesc către casele lor ţinând
în mâini lumânări aprinse, ca dovadă a biruinţei lui Iisus asupra întunericului.
Unul dintre cele mai semnificative simboluri pascale sunt ouăle roşii, a căror culoare aminteşte de
sângele lui Iisus, care a curs pe cruce pentru mântuirea omenirii. Legenda spune că, la răstignirea lui Hristos,
Fecioara Maria a pus un coş cu ouă sub cruce, ca să-i îmbuneze pe soldaţii care îl păzeau, iar acestea au fost
înroşite de sângele Mântuitorului. De asemenea, gospodinele creştine coc, o singură dată pe an, de Sfintele
Paşti, pasca. Aceasta are o formă rotundă, pentru că se crede că scutecele lui Hristos au fost rotunde. Având la
mijloc o cruce, pasca este împodobită pe margini cu aluat împletit.După tradiţie, în familiile creştine se
mănâncă în zilele de Paşti carne de miel. Mielul îl simbolizează chiar pe Mântuitorul nostru, Iisus Hristos, care
s-a jertfit pentru păcatele lumii şi a murit pe cruce ca un miel nevinovat.
Şi în ţările creştine europene există multe obiceiuri de Paşti. În Anglia, de exemplu, se obişnuieşte ca de
Paşte să se dăruiască ouă foarte mari de ciocolată. În Bulgaria, pictarea ouălor este o ȋndeletnicire a
călugărițelor din mănăstiri, iar ȋn Elveția sunt zone ȋn care există credința că ouăle de Paşti sunt făcute de cuci
sau chiar de iepuraşi. De aceea, copiii pregătesc din primele flori de primăvară câte un cuib ȋn care acestea să
fie depuse. În Olanda, părinții vopsesc ouă verzi, pe care le ascund ȋn iarbă, iar copiii pornesc să le caute,
obicei ținut şi ȋn Germania, dar cu ouă de diverse alte culori. Suedezii ornează ouăle cu desene hazlii şi cu
versuri ȋn rime, care se citesc cu glas tare, ȋnainte de a le mânca. În Ungaria, ouăle sunt vopsite ȋn roşu sau
galben, iar pe ele se desenează apoi diferite motive ornamentale, cele mai ȋntâlnite fiind cele ce reprezintă
stoguri de fân, case, fântâni cu cumpănă şi femei cu coşuri ȋn mâini. O mai veche tradiție românească, păstrată
şi acum, cere gospodinelor să vopsească ouăle cu culori naturale. Astfel, ele fac ouă galbene şi portocalii,
fierbându-le cu coji de nucă sau foi de ceapă, roşii - cu felii de sfeclă, castanii - cu frunze de nuc, verzui - cu
spanac şi chiar albastre - cu foi de varză roşie! Când cade Paştele?
Diferitele concepții cu privire la data serbării Paştelui au dus la serioase discuții ȋntre adepții anumitor
practici, care uneori puteau provoca adevărate rupturi ȋn rândul bisericii. O primă uniformizare a datei serbării
Paştelui a ȋncercat să introducă, pentru ȋntreaga lume creştină, Sinodul I Ecumenic (desfăşurat la Niceea, ȋn
anul 325, din inițiativa ȋmparatului Constantin cel Mare), care a decis ca:
· Paştele se va serba ȋntotdeauna duminica
· Această duminică va fi cea imediat următoare lunii pline de după echinocțiul de primăvară (pentru că aşa
calculau şi iudeii data Paştelui lor, de care era legată data Paştelui creştin)
· Când 14 Nisan (aprilie) sau prima lună plină de dupa echinocțiul de primăvară cade duminica, Paştele va fi
serbat duminica următoare, pentru a nu fi ȋn acelaşi timp cu Paştele iudeilor, dar nici ȋnaintea acestuia. Sinodul
de la Niceea a mai stabilit ca data Paştelui din fiecare an va fi calculată din timp de Patriarhia din Alexandria
(oraş din Egipt, ȋn care trăiau cei mai pricepuți astronomi ai acelor timpuri), iar aceasta o va comunica şi
celorlalte biserici creştine.
I.11. Folclorul popular, Educ. Căluș Augustina, Grădinița cu PN Jelna, Bistrișa-Năsăud
Ghicitori/ Cântece formulă/ Proverbe
Ghicitorile circulă în mediile populare. Ele reprezintă un fel de joc colectiv menit să pună în încercare
isteţimea şi abilitatea minţii. Implicit, ghicitorile devin o probă în ritualurile de iniţiere sau de încercare, un
examen nu numai al iscusinţei, ci şi al cunoştinţelor. Deşi ca intenţie directă sunt un joc pur, ghicitorile nu
rămân străine de stările afective ale omului, de atitudinea lui faţă de viaţă, faţă de lume. Folosite în activităţile
cu preşcolarii, acestea dezvoltă imaginaţia şi gândirea copiilor, dar ajută şi la dezvoltarea şi îmbogăţirea
limbajului acestora. Puşi în faţa unei situaţii, problema creată de ghicitoarea „Mergi cu ea dar roate n-are, / Nu
e tren, dar şine are. / Iarna bucurii aduce, / Sus o duci, şi-n jos te-aduce.“ copiii vor scotocii în mintea lor, vor
valorifica acele cunoştinţe dobândite în activităţile de cunoaştere a mediului înconjurător şi vor descoperii
răspunsul.
Tot în folosul copiilor vom descoperii acele cântece-formulă, creaţii populare, majoritatea produse ale
copiilor ce contribuie la dezvoltarea gândirii şi imaginaţiei preşcolarului. Copiilor le plac rimele. Ei se bucură
22