viața poporului, continuând cu frumoasele costume pe care le îmbracă în aceste împrejurări și terminând cu
cântecele, dansurile și strigăturile nelipsite de la aceste datini, izvorul lor este nesecat pentru cel ce vrea să le
cunoască și să le adune în mănunchi pentru a le dărui din nou.
În activitățile la grupă facem cunoscute copiilor tradițiile strămoșești prin intermediul lecturilor după
imagini, convorbiri, dar și prin serbările pe care le desfășurăm cu copiii cu prilejul diferitelor sărbători.
Șezătorile constituie un mijloc complex de educație, deoarece îi familiarizează pe copii cu unele elemente de
folclor, contribuind astfel la dezvoltarea dragostei pentru frumos, pentru armonie, le cultivă răbdarea, stăpânirea
de sine. Datinile și obiceiurile populare ne reprezintă și constituie o adevărată „valoare” a țării noastre,
apreciată în lume, fapt care determină dorința de a cunoaște frumusețea și naturalețea obiceiurilor, a folclorului
autentic, a portului popular și a graiului local. De asemenea au rolul de cunoaștere de către copii a specificului
zonei și a frumuseților din jur. Pentru a ști cine este, copilul trebuie să învețe cine a fost prin strămoșii săi, să-și
cunoască rădăcinile adânc înfipte în satul românesc.
Bineînțeles că și activitățile extracurriculare joacă la rândul lor un rol important în încercarea noastră de
ale cultiva copiilor sentimente pozitive față de bogățiile și frumusețile orașului sau satului în care se dezvoltă și
mai ales se formează ca individ, păstrător de tradiții și obiceiuri.
Tradițiile, datinile, obiceiurile și folclorul din zona Bihorului sunt documente grăitoare privind istoria și
cultura acestor locuri. Tezaurul folcloric al acestei zone, constituie o componentă valoroasă, o moștenire de preț
pentru toți cei care trăiesc și viețuiesc în această parte a țării.
Moștenirea care o avem trebuie dusă mai departe de preșcolarii și elevii pe care îi creștem și-i educăm
pentru că un popor trăiește prin ceea ce lasă fiilor săi. Este bine să cunoaștem și să transmitem copiilor măcar
un strop din ceea ce a creat omul simplu de la țară cu iscusința minții și cu căldura sufletului său, pentru a ști
copiii de mici cine sunt și de unde se trag.
Bibliografie:
Ion Apostol Popescu, „Studiu de folclor și artă populară”, editura Minerva, București, 1970
Stanciu Stoian, Petre Alexandru, „Pedagogie și folclor”, E.D.P. București, 1978
Revista „Învățământului preșcolar” nr.1-2. 2000
I.9. Cea mai importantă sărbătoare a creștinătății – Paștele, prof. Ana Voicu, Școala
Gimnazială Răzvad, Structura Grădiniţa cu program normal nr.1 Răzvad, prof. Georgeta
Dumitru, Liceul Teoretic ”Ion Barbu” București
Cel mai mare eveniment din istoria omenirii este Învierea Domnului. Acesta ne-a adus posibilitatea
mântuirii și stă la temelia credinței și a Bisericii Creștine. Numim această sărbătoare ,,Paști” după cuvântul
grecesc care înseamnă ,,trecere”, fiindcă aceasta este ziua în care Dumnezeu a adus la început lumea, dintru
neființă întru ființă. Fără Învierea lui Hristos, creștinismul nu s-ar fi răspândit și n-ar fi fost crezut, lumea ar fi
azi încă toată păgână, Biserica nu s-ar fi întemeiat, numele Mântuitorului s-ar fi uitat de atunci, învățătura Lui s-
ar fi pierdut, iar oamenii n-ar fi avut nicio șansă de mântuire.
Paştele reprezintă praznicul Învierii lui Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu Tatăl şi al Fecioarei Maria.
Hristos este întemeietorul religiei creştine, fundamentată pe credinţa în Sfânta Treime (Dumnezeu Tatăl, Fiul şi
Duhul Sfânt), este considerată cea mai mare sărbătoare creștină. Iisus a fost botezat la 30 de ani de Ioan
Botezătorul, care L-a prezentat iudeilor ca fiind Mesia, cel care era aşteptat să vină să mântuiască poporul
evreu. Hristos şi-a ales 12 ucenici şi, vreme de trei ani, şi-a predicat învăţătura în ţinuturile Galileea şi Iudeea.
S-a întors apoi în Ierusalim, unde a înfruntat mânia fariseilor şi a marilor preoţi, care îi contestau dumnezeirea.
Hristos a fost prins şi adus la judecată în faţa lui Caiafa (mare preot iudeu) şi a Sinedriului, care L-au
condamnat la moarte pentru că spunea că este Fiul lui Dumnezeu, după ce a fost trădat de Iuda. După ce a fost
bătut şi batjocorit, Iisus a fost obligat să-şi care crucea în spate până în vârful muntelui Golgota, unde a fost
răstignit între doi tâlhari. Pus în mormânt, Hristos a înviat după trei zile şi s-a arătat ucenicilor săi. După
patruzeci de zile, s-a înaltat la cer.
Sărbătoarea Paştelui a fost izvor de inspirație pentru o mulţime de lucrări, atât religioase, cât şi laice, s-
au făcut filme (artistice sau documentare), dar nimic nu poate descrie în cuvinte şi imagini marea taină a
Învierii Domnului, a biruinţei vieţii asupra morţii şi a luminii lui Hristos asupra întunericului păcatului. Această
18