să fie ferite de calamităţi naturale, agricultorii îngroapă un ou roşu în vie. Primul ou se vopseşte în roşu
închis şi se numeşte „norocul copiilor” sau „merişor”. Acest ou se păstrează în camera copiilor, ca să-i apere
de rele. „Merişorul” este purtat de aceştia la examene, ca talisman, sau se pune la ceas de cumpănă la
căpătâiul copilului bolnav.Ouăle roşii şi cele albastre se mai numesc şi „dragostea fetelor”; tot din strămoşi
se spune că orice fată care vrea să aibă noroc va păstra în camera sa nouă ouă vopsite în aceste culori. Există
o datină veche pentru sporul şi sănătatea familiei. Într-un lighean se pun un ou roşu, în unele locuri chiar
două, şi o monedă de argint. Deasupra se toarnă apă proaspătă (neîncepută), adusă chiar atunci de la fântână.
Toţi ai casei se spală rând pe rând, dându-şi fiecare cu oul roşu peste obraz şi zicând: „Să fiu sănătos
(sănătoasă) şi obrazul să-mi fie roşu ca oul; toţi să mă dorească şi să mă aştepte, aşa cum sunt aşteptate ouăle
în zilele de Paşti”. După aceea, luând fiecare piesa de argint în mână şi dând cu dânsa de asemenea peste
faţă, zice:” Să fiu mândru (mândră) şi curat(ă) ca argintul”. Fetele mai adaugă şi cuvintele: „Să trec la joc
(dans) din mână în mână ca şi banul: să fiu uşoară precum cojile de ouă, care trec plutind pe apă”.Multe
femei şi fete îşi dau cu oul pe faţă, fiindcă ar dori ca faţa să le fie totdeauna netedă şi curată. În unele locuri
se pun în lighean şi crenguţe de busuioc. Se zice că acei ce se spală astfel vor fi onoraţi precum busuiocul.
Pentru ca dorinţele mari să se împlinească, este bine ca orice credincios să meargă la nouă biserici şi să
împartă nouă ouă roşii la nouă copii săraci. Fetele dorm cu oul roşu în sân, ca să fie frumoase ca oul roşu tot
timpul anului.Învierea din morţi a lui Iisus Hristos este semnul biruinţei sale, iar comemorarea acestei Învieri
rămâne de milenii una dintre cele mai importante sărbători ale creştinătăţii.
Bibliografie:
Editura Presa Buna:Ouale de Pasti ale romanilor, Ioan H. Ciubotaru
http://www.totuldespremame.ro/lifestyle/deco/7-moduri-simpatice-de-a-decora-oua-de-pasti
ww.csid.ro/lifestyle/psihologie-si-cariera/despre-paste-ce-semnificatie-are-cea-mai-mare-sarbatoare-a-
crestinatatii.
I.8. Tradițiile și obiceiurile populare în grădinița de copii, Inst. Luncan Andrea Cristina,
Școala Gimnazială „Puiu Sever”, Ineu, Bihor
Tradițiile și obiceiurile populare sunt elemente ce definesc un popor, oferindu-i identitate, de aceea ele
trebuiesc cunoscute, conservate și protejate. Tradiția este de fapt, o legătură între trecut și prezent și exprimă
moștenirea de obiceiuri și norme de comportament, specifice unui popor, este cartea de vizită a unei nații,
conștința de sine, memoria lui socială.
Tradiția este întâlnită în toate sferele vieții: artă, cultură, morală, psihologia socială, artizanat, de aceea
societatea în care trăim este obligată să nu-și lase semenii să uite datinile sau obiceiurile strămoșești.
Alături de literatură, care constituie un factor cu eficiență sporită în educație, arta populară își are și ea o
contribuție de seamă.
Ca educatori avem datoria morală să-i învățăm pe copii să iubească locurile natale, portul românesc și pe
români, să prețuiască și să respecte obiceiurile și tradițiile zonei în care s-au născut, practic să le sădim în
suflete aceste elemente definitorii ale identității neamului românesc, fără de care nu am mai putea ști cine
suntem de fapt.
Atunci când vine vorba de tradiții, obiceiuri și datini, activitatea desfășurată la grupă implică o gamă
variată de modalități de promovare și păstrare a acestora, timp îndelungat, precum și materiale didactice
demonstrative sau explicative variate. Se impune, pentru început, o prezentare a orașului sau satului în care
locuiesc. La nivelul vârstei preșcolare informația este cât mai simplu expusă pentru a putea fi asimilată de
tânăra generație care pornește pe acest drum, dificil de multe ori, și anume cunoașterea și pregătirea pentru
viață.
În calitate de educatori suntem obligați să facem din creația nostră populară o carte de vizită cu care să
batem la porțile cunoașterii și cu care vom fi primiți și apreciați fără îndoială oriunde în lume. În furtunile
veacului, obiceiurile și tradițiile strămoșești au rămas neclintite, păstrând valori autentice ale culturii populare
tradiționale. Copiii se lasă îndrumați și pot fi modelați în așa fel încât pe fondul lor afectiv să se așeze
elementele cunoașterii artistice care vor imprima gândirii lor anumite nuanțe, ce vor îmbogăți substanța
viitoarei activități individuale și sociale. Începând cu obiceiurile prilejuite de fiecare eveniment important din
17