frig şi nu mai aveau de lucru în grădină, la o casă şi lucrau înăuntru: femeile depănau, iar bărbaţii desfăcau
porumb, apoi cântau, jucau etc. Această explicaţie s-a bazat pe materialul intuitiv: lână, gheme, porumb,
ustensilele pe care le foloseau: fuior, vârtelniţă, coşuri pentru gheme. Li s-a explicat copiilor că această adunare
a lor se numea şezătoare pentru că ei şedeau efectiv şi lucrau. Copiii au fost familiarizaţi anterior şi cu părţile
componente ale costumului popular, făcând analogie cu hăinuţele purtate de ei în prezent. Tot în etapa a treia a
unei zile am adus în faţa copiilor un costum popular şi am luat pe rând părţile componente. Le-am spus că în loc
de bluziţele frumoase pe care le au ei, bunicii noştri purtau cămaşa, în loc de pantaloni iţari, iar fetiţele poale şi
catrinţe. Le-am explicat că toate acestea erau cusute cu mâna, nu erau cumpărate de la magazin ca şi în prezent.
Am constatat că şezătorile sunt izvor de bucurii şi satisfacţii care creează copiilor o stare de bună
dispoziţie favorabilă dezvoltării psihice, fizice, estetice şi spirituale. Copiii trebuie să interpreteze diferite roluri:
cântăreţ, dansator, povestitor, creator de obiecte artizanale, formându-şi sau exersându-şi o serie de abilităţi
artistice. Evenimentele artistice au o deosebită importanţă în educarea copiilor. În primul rând prin conţinutul
lor, transmit un mesaj, apoi copiii se pregătesc împreună şi depun eforturi susţinute pentru realizarea unui scop
comun, reuşita evenimentului respectiv. Serbările aduc lumină în sufletul copiilor, dau aripi imaginaţiei,
creează o atmosferă plină de plăcere, bucurie. În transmiterea obiceiurilor şi tradiţiilor în serbările
preşcolarilor, am pornit de la ideea că nu există un alt eveniment artistic care să poată fi aplicat multilateral în
ansamblul procesului educaţioal.
În pregătirea serbării „ În noaptea sfântă de Crăciun” copii i sunt implicaţi în interpretarea unor roluri pe
care le joacă cu plăcere: capra, ursul, uratul, colindul. Prin interpretarea rolurilor şi pregătirea decorurilor pentru
diverse spectacole urmărim atât un efect artistic cât şi un impact psihologic, căutând un imbold pentru a trezi la
copii dorinţe de a cunoaşte şi păstra tradiţiile şi obiceiurile strămoşeşti.
Pentru a avea o influenţă pozitivă asupra copilului, serbările trebuie să fie înţelese de acesta şi să-i
producă trăiri intense profunde. Succesul unui spectacol va depinde de mesajul şi calitatea lui, de folosirea
adecvată a costumaţiilor şi decorurilor, de implicarea afectivă a copilului.
Când bat la porţile sufletului Sfintele Sărbători, ne bucurăm împreună cu copiii de neasemuita frumuseţe
a datinilor strămoşeşti şi scoatem din comoara inimii şi din lada de zestre a neamului, tezaurul folcloric
românesc: cântecul, jocul şi costumul popular specific sărbătorilor.
Pentru a realiza o serbare reuşită care să respecte tradiţiile şi obiceiurile de sărbători este necesară
adaptarea şi prelucrarea repertoriului ce cuprinde în forme tradiţionale poezii şi cântece de Crăciun la specificul
vârstei preşcolare. Atmosfera de sărbătoare din sala de festivităţi creată prin ornarea şi decorarea cu elemente
specifice sărbătorilor constituie un alt prilej de bucurie pentru copii. Ei, descoperind tradiţiile şi obiceiurile
practicate în timpul sărbătorilor de iarnă, simt şi preţuiesc frumuseţea obiceiurilor de Crăciun. Interpretarea
unor colinde religioase şi laice dă posibilitatea de a cunoaşte sufletul ţăranului român, apropierea sa de
Dumnezeu într-o formă simplă, nealterată de preocupările cotidiene. În acest fel putem transmite micuţilor,
ţinând cot de nivelul de vârstă, cunoştinţe despre folclorul românesc.
Cântecele populare întâlnite la serbări şi în special în cadrul şezătorilor antrenează, tonifică şi
energizează gândirea copilului, atenţia, imaginaţia, spiritul de disciplină. Când priviţi o şezătoare cu obiceiuri
străvechi ale românilor, cu cântece şi dansuri populare, gândiţi-vă că priviţi un moment, oglinda-n sufletul
acestui popor ce a considerat păstrarea tradiţiei o datorie şi o onoare.
I.7. Promovarea tradițiilor de Paști în grădiniță, Prof. Ioniță Tatiana, Șc. Gimnazială nr.
308, București
Zestrea unei naţiuni o constituie valorile sale culturale şi tradiţionale: graiul, portul, obiceiurile şi
religia.Când acestea sunt pe cale de dispariţie putem vorbi de un proces ireversibil de degradare a naţiunii şi
chiar de dispariţie a acesteia . Astăzi, când facem parte din familia unită a ţărilor europene, când relaţiile
dintre aceste state, bazate pe încredere şi întrajutorare, sunt mult mai prietenoase, când graniţele devin treptat
doar imaginare, naţiunile pot dăinui în timp prin ce au mai trainic şi mai valoros .
Pentru ca generaţiile care ne urmează să cunoască rădăcinile poporului şi evoluţia sa pe treptele
istoriei, este de datoria noastră, a celor cu misiunea de educatori, să le lăsăm cât mai puţin alterată zestrea de
care vorbeam, pentru a ne recunoaşte şi a nu uita că am fost şi că suntem români . Oriunde, în Europa şi în
lume, oricâtă unitate în diversitate ar exista, ceea ce ne păstrează identitatea sunt graiul, portul şi obiceiurile .
Această preocupare de transmitere spre viitor a tradiţiilor şi obiceiurilor locale s-a păstrat de-lungul
15