I.6. Tradiţii și obiceiuri populare în serbările preşcolarilor, Prof. Înv. Preş. Zegrean
Monica, Grădiniţa Veseliei-Structură I, Gherla, Jud. Cluj
Nimic nu-i mai frumos, mai deosebit, decât meseria de educator, de călăuză a celor mai curate şi mai
pline de energie mlădiţe (D. Almaş).
Menirea noastră, ca educatori şi datoria, ca părinţi, este să-i învăţăm pe copii să respecte şi să preţuiască
tradiţiile în care s-au născut, să-i învăţăm să iubească meleagurile natale, portul românesc şi pe români; să le
sădim în suflet aceste elemente definitorii ale identităţii neamului românesc fără de care nu am putea ştii de
unde venim şi cine suntem de fapt noi, românii, pe acest pământ; să-i ajutăm pe copii să aprecieze autenticitatea
tezaurului nostru folcloric în care arta populară este o minunată oglindă în care se reflectă cu cea mai mare
intensitate, frumuseţea României, istoria şi mai ales sufletul neamului.
În calitate de modelatori ai micilor fiinţe suntem obligaţi să facem din creaţia noastră populară o carte de
vizită cu care să batem la porţile cunoaşterii şi cu care vom fi apreciaţi, fără îndoială, oriunde în lume. Copiii se
lasă îndrumaţi şi pot fi modelaţi în aşa fel încât, pe fondul lor afectiv, să se aşeze elementele cunoaşterii
artistice care vor imprima gândirii lor anumite nuanţe, ce vor îmbogăţii substanţa viitoarei activităţi individuale
şi sociale.
Începând cu obiceiurile prilejuite de fiecare eveniment important din viaţa poporului, continuând cu
frumoasele costume pe care le îmbracă în aceste împrejurări şi terminând cu cântecele, dansurile şi strigăturile
nelipsite de la aceste datini, izvorul lor este nesecat pentru cel ce vrea să le cunoască şi să le adune în mănunchi
pentru a le dărui din nou.
Valorificând frumuseţea tradiţiilor şi obiceiurilor populare în cadrul şezătorilor, reuşim să
înfrumuseţăm universul copiilor, îi ajutăm să cunoască tradiţiile româneşti şi rolul important pe care îl au în
viaţa oamenilor din cele mai vechi timpuri, perenitatea peste veacuri. Prin intermediul serbărilor, îi ajutăm pe
copii să înţeleagă mesajul şi conţinutul acestor obiceiuri populare, adaptându-se particularităţilor de vârstă şi
aptitudinilor artistice individuale.
Cu acest prilej introducem copiii în lumea mirifică cu puternice tente arhaice a cântecului, dansului,
poeziei, poveştilor, glumelor, proverbelor, zicătorilor, a unor evenimente tradiţionale Crăciunul, Paştele, Moş
Nicolae etc, copiii având posibilitatea să cunoască frumuseţea şi bogăţia folclorului, diversitatea tradiţiilor şi
obiceiurilor româneşti, armonia şi muzicalitatea limbii române. Textele cântecelor şi poeziilor, ale colindelor,
pluguşorului, sorcovei, pe lângă mesajele transmise familiarizează copiii cu unele îndeletniciri străvechi ale
românilor: uratul, semănatul, păstoritul. Cu aceste ocazii copiii îşi îmbogăţesc vocabularul cu expresii populare,
proverbe, zicători, strigături, pătrund în comorile înţelepciunii populare.
La vârsta preşcolară este greu de pătruns tainele unor evenimente mistice petrecute de Crăciun, Paști,
Bobotează. Noi educatoarele, încercăm să transmitem din generaţie în generaţie într-o formă accesibilă
cunoştinţe despre portul, graiul, obiceiurile şi datinile româneşti aşa cum le-am moştenit de la străbuni. O
ocazie eficientă de valorificare a tradiţiilor populare şi a obiceiurilor româneşti o constituie şezătorile.
Copiii sunt foarte încântaţi să cunoască lucrurile cu care ei nu au ocazia să vină în contact cu viaţa
cotidiană. Am constatat acest lucru la şezătoarea pe care am realizat-o la grupa mare, copiii au fost încântaţi de
decorul arhaic, de costumele populare, de activităţile pe care ei au trebuit să le realizeze pe parcursul şezătorii.
Desigur că am pregătit anterior, ţinând cont de nivelul de vârstă, pentru înţelegerea semnificaţiei
regionalismelor şi mesajului transmis prin aceste obiceiuri arhaice. Pentru ca micuţii să înţeleagă ce este o
şezătoare în partea a treia a zilei le-am explicat copiilor cum se adunau bunicii noştri, atunci când afară era deja
14