Tot în Ajun se adunau fetele și băieții la vrăjit.Și acum mi-aduc aminte că aveam o vecina la care se duceau
fetele la vrăjit să-și vadă ursitul în oglindă. Aprindeau o lumânare și stăteau dezbrăcate în fața oglinzii și
așteptau să-și vadă ursitul. După ce terminau cu vrăjitul, ieseau afară și numărau parii din gard, începând cu
zece, înapoi. Daca parul unu este neted și înalt însemnează frumusețea satului,sau se duc la vatra focului și
aruncă grâu: dacă boabele se apropie, cei gândiți se iau, iar dacă se departeaza nu se iau.
În ziua a doua sau a treia după Crăciun sau la Sfântul Vasile, ori la Sfântul Ion se duce cu plocon la nași.
Un obicei pentru împreunarea tinerilor este Dragobetele –eveniment important înscris în calendarul
credințelor, datinilor și tradițiilor străbune, pentru data de 24 februarie.
În ziua de Dragobete se obișnuieste ca fetele și băieții să fie împreună, să cânte, să joace. Tot în această zi
fetele merg și descanăa apa cu care apoi se spală pentru a fi frumoase, sănătoase și iubite tot anul. Se împletesc
cununițe din crengi înmugurite și ghiocei, culese de băieți și făcute împreună cu fetele. Fiecare fata o păstrează
în camera sa pâna la 1 Martie când merge la apă și-i dă drumul spunând:
“Să se ducă cu tine pe apă tot răul, toată ura și vrajba dintre mine și vecinele mele…”
În credința poporului român fiecare soi de animale sălbatice sau domestice și chiar păsările își aveau
perioada rutului primăverii. La 3 martie se credea că se logodesc păsările cerului și animalele, adică începe
perioada rutului împerecherii).
La 9 martie se serbează 44 de mucenici . Mamele sau bunicile fac turtițe, iar în una dintre ele se pune un
ban, cel care găsește pe cea cu banul se zice că are noroc tot anul.
Atunci se zice că intră frigul în pământ și iese căldura. Femeile afumă gospodăriile cu cârpe arse, apoi fac
focuri prin grădini și pe dealuri. Tot în acea zi scot hainele afară pe frânghii să ia aer de primăvară.
Marți, după Paști se merge cu parastas la Biserică. Fiecare familie care are morți își face de cu seară coșul
cu de pomană: în pungulițe se pun colaci, cârnați, brânză, dulciuri și ouă, preotul citește pomelnicul și stropește
morminții cu vin, iar apoi se dau la oameni de pomană. Unii oameni rămân pe luncă și scot ce au primit, întind
masa și mănâncă.
La Sfântul Gheorghe, pe 23 aprilie, se pun la porțile caselor, ca semn al primăverii, ramuri verzi de
leuștean sau crenguțe de fag înverzite.
Cei care au oi, în această zi, măsoară laptele, după care se formează stâna din acea vară. Dupa mulsul oilor
se adună femei, copii, bărbați, și aleg șeful stânei, prin “ tragerea colacului”. Tragerea colacului constă în
ruperea unui colac împletit, în care gospodina care l-a copt a ascuns un ban. La tragerea colacului nu participă
decât ciobanii cu multe oi și bune de lapte sau aceia care au pășuni mai multe și le pun la dispoziția stânii.
Măsuratul oilor se încheie cu o masă îmbelșugată și multă voie bună.
Dintre obiceiurile frumoase din zona de sub munte sunt și nedeile, care însa astăzi sunt mai rare.
La Padeș e nedeie la 18 ianuarie, când se serbează hramul bisericii, cu numele de “Antanăsiile”, în prima
jumătate a satului, iar la 12 mai în cealaltă jumătate este “Ghermanul”
În aceste zile mai au loc hore la care vin atât tinerii cât și bătrânii satului. Lăutarii care au mai rămas trec pe
la poțtile oamenilor și-i îndeamnă să le cânte, contra cost.
O sărbatoare mult așteptată, mai ales de copii, este sărbatoarea lui Tudor din Lunca Padeșului care are loc
in iunie. Atunci au loc festivități la monumentul lui Tudor Vladimirescu: citirea Proclamației, comemorarea lui
Tudor-scenetă, cântece specifice zonei, poezii, etc. După festivități se merge în zăvoi unde se pot cumpăra
diferite lucruri, se mănâncă , se bea, se ascultă muzică, iar copiii se pot juca.
Toate sărbătorile sunt așteptate cu nerăbdare de la cel mai mic la cel mai mare.
În concluzie, satul meu este un sat bogat în tradiții și obiceiuri, pe care sper că vom reuși să le păstrăm și să
le dăm mai departe urmașilor nostri.
13