perioada preşcolară se formează premisele unor calităţi morale, sufleteşti şi spirituale. Acest proces de formare
şi educare începe în cadrul familiei şi continuă în colectivitatea preşcolară şi şcolară, spre a fi desăvârşit în
cadrul societăţii.
Grădiniţa este o lume mirifică plină de basm, de joc, de cântec, unde copilul îşi deschide orizontul spre
cunoaştere, spre a da răspuns propriilor sale ,,de ce”-uri.
Integrarea socială a individului înseamnă şi conştientizarea apartenenţei la patrie. Folclorul reprezintă
creaţia populară literară, plastică, muzicală, coregrafică şi întreg ansamblul de obiceiuri şi tradiţii moştenite de
la înaintaşi. Aceste creaţii reprezintă zestrea culturală a strămoşilor.
Activităţile didactice materializate în şezători au rolul de a sintetiza toate formele de folclor asimilate de
copii. În cadrul lor, preşcolarii spun zicători, proverbe, recită doine, interpretează cântece populare, colinde,
ornamentează şabloane, siluete ale unor motive populare şi pot dansa dansuri populare presărate cu strigături.
Prin cunoaşterea tuturor formelor de folclor accesibile nivelului de înţelegere al copiilor şi prin abordarea lor în
activităţile instructiv-educative se poate manifesta admiraţia şi preţuirea faţă de valorile culturale ale poporului.
Şezătorile sunt mijloace prin care copiii sunt antrenaţi în perceperea frumosului şi implicit a creativităţii. În
evoluţia lor, serbările de inspiraţie folclorică s-au asociat manifestărilor foarte variate ale spiritului creator al
poporului nostru, manifestărilor inspirate, ca formă şi conţinut, fie din anotimpuri, fie din munca oamenilor, fie
din momente cu largă semnificaţie din viaţa familială (botezuri, nunţi). Dar ele, serbările, sunt legate strâns şi
cu evoluţia sentimentelor de mândrie naţională.
Activitatea artistică şi cu precădere serbările oferă prilejuri de organizare a unor situaţii educaţionale
bazate pe cooperare şi muncă în grup, pe antrenarea copiilor în activităţi colective, indispensabile pentru
conturarea propriei personalităţi. În grădiniţă, pentru familiarizarea copiilor cu folclorul specific poporului
român putem alege diverse forme de realizare a activităţii didactice în cadrul domeniului om şi societate, a
domeniului ştiinţă, sau a domeniului estetic creativ.
Prin activităţile din domeniul psiho-motric, dar şi prin cele extracuriculare, pot fi exersate ritmuri
muzicale şi melodii vechi în care copiii învaţă paşii dansurilor populare. Pot fi introduse pe rând strigăturile şi
chiuiturile. Pentru a ajunge la un înalt nivel de interpretare se porneşte întâi de la însuşirea liniei melodice şi a
ritmului dansurilor, iar apoi paşii sunt corelaţi cu cu fondul muzical. În cadrul parteneriatului grădiniţă –şcoală,
copiii de la grădiniţă împreună cu şcolarii pot realiza o expoziţie cu tema ,,Datină și port străbun” care să
cuprindă toate lucrările efectuate de ei în cadrul activităţilor realizate pe această temă. De asemenea, un astfel
de parteneriat poate să cuprindă şi un program artistic în care copiii îmbrăcaţi în costume populare să recite
poezii, să colinde şi să interpreteze anumite obiceiuri specifice locului în şezătoare. Fixarea cunoştinţelor din
cadrul unui parteneriat, însuşite în cadrul acestor activităţi integrate, interdisciplinare se poate realiza prin vizite
la muzee, care sunt de fapt oglinda vie a ceea ce copiii pot observa în imagini, vederi sau poze.
Prin activitățile extracurriculare putem insufla copiilor dragostea pentru obiceiurile locale sau naționale.
Copiii pot fi antrenați în achiziționarea de obiecte artizanale ( farfurii, oale, stergare, fluiere, linguri de lemn,
costume populare, ulcioare, etc.) cu ajutorul cărora se poate amenaja un colț de folclor.
Folclorul reprezintă oglinda vie a existenţei poporului român, o dovadă grăitoare a străvechii unităţi
culturale a poporului român. Imensul tezaur folcloric al poporului nostru constituie o componentă valoroasă a
acestei moşteniri. Valorificând cu copiii tradiţia folclorică în cadrul diverselor activităţi şcolare şi extraşcolare
realizăm un important act cultural şi educativ.
Prin varietatea folclorului, copiii pot să cunoască, să înţeleagă şi să preţuiască mai mult trecutul glorios al
poporului nostru, ocupaţia, obiceiurile, sentimentele, năzuinţele generaţiilor de ieri.
Bibliografie:
1.Învăţământului Preşcolar, nr. 1-2, 2006;
2.Noica, Constantin (1996), Sentimentul românesc al fiinţei, Editura
3.Mihai, Pop (1999), „Obiceiuri tradiţionale româneşti”, Editura Univers, Bucureşti.
11
Humanitas,
Bucureşti;