Dascalul de ieri si de azi nr. 13 Dascalul de ieri si de azi 13 | Page 65

Grădiniţa este unul dintre factori decisivi în educarea copiilor prin frumos pentru
valoare . Intrând „în lumea poveştilor”, copiii vor învăța sa deosebească binele de rău,
adevarul de minciună, faptele bune de cele rele; vor devenii mai atenţi , mai sensibili, încep
să-si formeze pereceptele morale sis a se identifice cu personajele din povesti.
Tematica operelor literare expuse în activitatea de povestire se diferenţiază de la o grupă la
alta astfel încât la grupa mare povestirile devin mai complexe, având ca scop sesizarea
planului real şi a celui ireal, stimularea creativităţii copiilor, exersarea capacităţii de
comunicare.
Prin intermediul povestirii, copilul se eliberează de egocentrism întrucât se identifică în plan
imaginar cu personajele în care găseşte ceva din el însuşi, şi ceva din personaje în el. Pentru
preşcolar, adultul care îi citeşte povestea este şi autorul, martorul întâmplărilor povestite,
magicianul care deschide uşa unei lumi nebănuite, actorul, şi mai ales modelul de vorbire şi
povestire.
Audierea poveştilor permite familiarizarea copiilor cu structura basmului popular şi cu
o serie de procedee imaginative ca: amplificarea (Flămânzilă, Gerilă, Zmeul), diminuarea
(Degeţica, Degeţel), multiplicarea (Balaurul cu 7 capete, Capra cu trei iezi, Cei şapte pitici),
aglutinarea. Descoperirea semnificaţiilor, formularea titlurilor amplifică fluiditatea şi
flexibilitatea.
Repovestirea liberă se caracterizează printr-o mai mare libertate a imaginaţiei copiilor.
Ei repovestesc în funcţie de preferinţă şi de receptarea afectivă. Dacă atitudinea adultului este
permisivă, copilul introduce personaje noi (de cele mai multe ori întâlnite în alte poveşti),
modifică întămplările, îmbogăţeşte acţiunile, propune situaţii de prevenire a unor situaţii
neplăcute. Totuşi, este necesar să se asigure o succesiune logică a repovestirii şi să se acorde
atenţie exprimării corecte, nuanţate.
Povestirile create de copii au evidentă valoare formativă, contribuind la dezvoltarea
gândirii şi a imaginaţiei creatoare, la dezvoltarea unei vorbiri corecte, fluente, expresive.
Cele mai frecvente tipuri de povestiri create şi practicate în grădiniţa de copii sunt povestirile
create pe baza unui şir de ilustraţii şi povestirile cu început dat. Tematica poveştilor create de
copii după modelul educatoarei poate fi legată de: fapte cotidiene, întâmplări, momente trăite
de copii, de familia acestora sau de prieteni; întâmplări din viaţa animalelor.
Un loc deosebit între modalităţile de manifestare a potenţialului creativ îl are
povestirea creată pe baza unui şir de imagini. Tablourile reprezintă adevărate texte iconice pe
care copilul învaţă să le citească în mod creativ. Descifrarea conţinutului nu se limitează
numai la descifrarea imaginilor, ci devine chiar o adevărată creaţie verbală. După descifrarea
tabloului, copiii pot pune întrebări, pot formula titlul acestuia, pot să se completeze unul pe
celălalt.
Educatoarea are sarcina didactică de a stimula imaginaţia şi de a încuraja originalitatea
copiilor.
În concluzie, în grădiniţa de copii povestirea este folosită atât ca metodă de expunere şi
comunicare de cunoştinţe, cât şi ca formă de activitate destinată cunoaşterii mediului şi
dezvoltării vorbirii preşcolarilor.
Cu ajutorul povestirii, ca metodă , educatoarea realizează apropierea copiilor de cele
mai variate aspecte de viaţă şi domenii de activitate şi-i informează asupra unor fapte şi
evenimente ce nu pot fi cunoscute prin experienţa lor proprie. În acelaşi timp, prin cuvântul
65