Dascalul de ieri si de azi dascalul oct nov 2018 | Page 56

− agenţii educaţionali: copil, părinţi, cadre didactice, specialişti în rezolvarea unor
probleme educaţionale (psihologi, consilieri, psihopedagogi, terapeuţi etc.);
− membri ai comunităţii cu influenţă asupra creşterii, educării şi dezvoltării copilului
(medici, factori de decizie, reprezentanţii bisericii, ai poliţiei etc.);
− influenţele educative exercitate la anumite momente asupra copilului; − programele de
creştere, îngrijire şi educare a copilului;
− formele educaţiei în anumite perioade.
Vrăjmaş E. defineşte parteneriatul educaţional ca fiind o atitudine în câmpul educaţiei,
concept central pentru abordarea de tip curricular, flexibilă şi deschisă problemelor educative, ca
fiind o formă de comunicare, cooperare şi colaborare în sprijinul copilului la nivelul procesului
educaţional.
Parteneriatul dintre pedagogi, elevi şi familie are un rol deosebit în funcţionarea şcolii, în
îndeplinirea obiectivelor acesteia şi se poate realiza astfel:
• facilitează legătura dintre elev – familie – personalul şcolii şi comunitate;
• creează o atmosferă de lucru mai sigură în instituţia de învăţământ;
• susţine cadrele didactice în munca lor;
• optimizează abilităţile şcolare ale elevilor și competențele parentale a adulților;
• îmbunătăţesc abilităţile educaţionale ale părinţilor;
• favorizează îmbunătăţirea programelor de studiu şi a climatului şcolar;
• ajută la perfecționarea managementului şcolii și a managementului familial de
organizare – gestionare a modului sănătos de viață.
Educaţia în familie şi şcoală este un proces unic. Părinţii trebuie să fie aliaţii care ar
inspira încredere cadrului didactic, dar şi psihologului/ consilierului şcolar. Prin intermediul
parteneriatului educaţional, cadrele didactice, consilierul şcolar, părinţii vor reuşi să cunoască
mai bine copilul, să contribuie semnificativ la formarea şi dezvoltarea lui, concomitent, vor fi
preocupaţi şi de autoperfecţionarea sa în calitate de educatori şi personalitate.
Luând în consideraţie că familia este mediul primar în care se află copilul, putem constata
că prin contribuţia ei la acţiunile din cadrul parteneriatului educaţional, ea favorizează educaţia
calitativă. În acest sens, esenţial este faptul că un proces educaţional eficient, include atât
procesul de predare-învăţare-evaluare, cât şi consilierea psihopedagogică a cadrelor didactice, a
copiilor şi a familiei lor.
Urmând şi dezvoltând ideea lui Cristea S., care afirmă că relaţia dintre şcoală şi familie
are un rol determinant în cadrul comunităţii educative, în general, şi a comunităţii educative
locale, în mod special, menţionăm deosebit un alt aspect: pentru ca consilierea elevului să fie
calitativă şi să dea rezultate, pedagogii şi consilierul are nevoie de sprijinul conştient şi
partenerial al părinţilor. Părinţii trebuie să înţeleagă că ei sunt responsabili de soarta şi viitorul
copiilor lor, iar rolul lor în raport cu instituţia de învăţământ, trebuie să fie unul de tip
activparticipativ, creativ, centrat şi pe o muncă conştientă de autoperfecţionare.
Consilierea familiei din perspectiva parteneriatului educaţional, are drept temei funcţional
o relaţie specială între instituţia de învăţământ (manager şcolar, cadre didactice, psiholog şcolar –
56