Împărăţia cerurilor nu vine in chip văzut
bulă imperceptibilă cu ochii fizici. Aceasta provine de la tată și conține în sine substanța sufletului copilului. Aceasta stabilește prin intermediul sistemului nervos o comunicare cu organismul fizic, transformând fluidul magnetic din interiorul nervilor într-un fluid propriu, pe care îl transmite apoi pe cale electrică tuturor organelor, iar la sfârșit mușchiului inimii, lucru care se întâmplă de regulă în cea de-a șaptea zi, iar uneori chiar ceva mai târziu.
Atunci când primește acest fluid de la suflet, inima începe să se dilate lent, umplându-se cu această substanță a sufletului, iar atunci când ajunge la saturație, ea se descarcă, la fel cum se întâmplă în cazul unei sticle cu apă gazoasă căreia i se scoate dopul. În acest fel, ea propulsează substanța sufletului către artere, cu ajutorul ventriculului său. Astfel eliberat, fluidul sufletului se transmite tuturor sucurilor din organism, pe care le face să pătrundă în vase și le trimite înapoi la inimă prin vene. Între timp, aceasta din urmă s-a umplut din nou cu fluid vital, iar ciclul reîncepe.
Așa se naște pulsul cardiac, circulația sucurilor, iar mai târziu cea a sângelui. Circulația și schimburile constante de sucuri și de sânge permit formarea masei corporale, iar substanța conținută în sucurile cele mai subtile întărește soliditatea sufletului prin acțiunea ei electromagnetică. Când stomacul fătului este în întregime format, putând să primească sucurile mai grosiere care provin din corpul mamei, pentru a susține sucurile interioare și sângele fătului, acesta se separă de mama sa și se naște în lumea exterioară, înzestrat cu cinci simțuri care îi permit să se adapteze la nevoile naturii. El începe astfel să absoarbă în sine lumea pe care o percepe cu ajutorul simțurilor sale. Mai bine zis, el începe să absoarbă diferite elemente ale acesteia, precum lumina, sunetele, gusturile, mirosurile și sensibilitatea generală, care au rolul de a contribui la dezvoltarea sufletului, dar și la creșterea corpului fizic, în funcție de nevoile acestuia. Toate aceste procese se petrec în anii care urmează. Astfel, în interiorul copilului cresc de fapt doi oameni: unul material și unul substanțial( care conține în sine ființa esențială a omului).
Ascultați-Mă cu atenție! Cu circa trei zile înainte de naștere, în regiunea inimii copilului se formează o altă bulă micuță, alcătuită din substanțele cele mai subtile și mai rezistente. În această bulă este introdus un spirit căzut( devenit rău), dar care reprezintă totuși o scânteie din Iubirea divină. Această scânteie este depusă în corp, indiferent dacă acesta este de sex masculin sau feminin, căci spiritul nu cunoaște diferențierea între sexe. Abia odată cu trecerea timpului își va asuma el o identitate sexuală sau alta, pe care o va manifesta prin pasiunea sa amoroasă.
Deocamdată, acest spirit este inert, așa cum a fost de altfel de foarte mult timp, de când a fost izgonit în materie. În ceea ce privește sufletul, acesta are o natură substanțială imponderabilă, simplă și indestructibilă. Simțurile sale se dezvoltă gradat și corespund celor corporale, cu diferența că sunt mai subtile. Astfel, urechilor fizice le corespunde rațiunea, ochilor le corespunde inteligența, gustului îi corespunde delectarea în fața impresiilor primite de la sunet și de la lumină, mirosului îi corespunde facultatea de a distinge între bine și rău, iar simțirii( facultății generale) îi corespunde conștiința vieții naturale, generată de evoluția constantă a substanțelor cele mai subtile în organele sufletului, care corespund organelor mai grosiere ale corpului. Așa cum înainte sucurile corpului au dat naștere prin circulația lor ființei sufletului prin substanțele aduse din lumea exterioară, la fel, spiritul închis în mica sa bulă începe să primească acum, grație circulației substanțelor mai subtile din organele sufletului, o hrană adecvată, care îi permite să crească și să se maturizeze, până când devine suficient de puternic pentru a-și sparge bula și pentru a penetra progresiv toate organele sufletului. Spiritul începe să se hrănească astfel cu gândurile sufletului, dând naștere unui al treilea om, al cărui sediu este sufletul. Procesul se petrece astfel: spiritul dispune și el de organele sale, care corespund celor ale corpului și celor ale sufletului, cu diferența că ele au o natură pur spirituală. Astfel, auzului și rațiunii le corespund la nivel spiritual percepția sau sensibilitatea; văzului și inteligenței le corespunde voința; gustului și delectării cu
145