Împărăţia cerurilor nu vine in chip văzut
asigură pentru totdeauna fericirea. Această cale este scurtă, măsurând doar distanța dintre cap și centrul inimii omului. Dacă veți parcurge această distanță infimă, vă veți afla deja în cer. Nu trebuie să vă imaginați că ridicarea la cer înseamnă o călătorie dincolo de stele. Ea nu înseamnă altceva decât coborârea în inimă. Numai aici pot fi găsite cerul și adevărata viață eternă”.
( De la iad la rai II, 278, 4-6)
***
Mântuirea( text revelat de Domnul pe data de 14 iunie 1840- Calea renașterii spirituale)
Ce este mântuirea?
„ Le pun această întrebare copiilor Mei, care trebuie să răspundă la ea în pacea inimilor lor, obținută printr-o interiorizare profundă, până când în fața lor se deschide o poartă micuță ce dă către camerele secrete ale iubirii lor. Aici, ei trebuie să se recunoască pe ei înșiși și să recunoască Iubirea Mea, și să ardă de iubire pentru Mine. Căci Eu sunt singurul care pot elibera sufletul, și implicit creatura, prin renașterea spiritului ei.
Iată însă întrebarea cea mai importantă pe care trebuie să v-o puneți: în ce fel condiționează Legea mozaică libertatea voinței manifestată de iubire, renașterea generată de iubire și implicit renașterea la viața eternă?
De ce a fost necesară Mântuirea, care reprezintă prima condiție în Legea mozaică, în condițiile în care renașterea spirituală nu presupune altceva decât respectarea Legii din iubire pură față de Mine?
Ce este de fapt Mântuirea? În ce măsură trebuie să fie preocupat omul de ea și cum se poate implica el în acest proces?
Răspunsul la această întrebare nu este deloc ușor de găsit de către cei care nu își folosesc decât facultatea intelectuală. În schimb, cel care arde de iubire față de Mine și care are o inimă plină de smerenie va găsi cu ușurință răspunsul în partea cea mai intimă a inimii sale. Eu îi voi da în continuare acest răspuns sărmanului și slabului Meu servitor Jakob( Lorber), pentru a-l putea compara astfel cu răspunsul vostru, testându-vă astfel inima și sondând profunzimea iubirii sale. Răspunsul care urmează îmi aparține așadar Mie, Stăpânul absolut al tuturor lucrurilor. Amin.
Iată așadar acest răspuns complet la întrebarea extrem de importantă pe care v-am pus-o, a cărei amploare și anvergură nu vă pot apărea în lumina lor deplină decât prin intermediul răspunsului pe care urmează să vi-l dau.
Pentru ca voi să înțelegeți în totalitate acest răspuns, este indispensabil să începem cu anumite explicații referitoare la viața omului în sfera sa naturală și la viața lui în sfera sa spirituală. Fără aceste noțiuni preliminare aș vorbi în zadar, căci înțelegerea răspunsului depinde în întregime de înțelegerea conceptului de spirit, a cărui mamă este iubirea. Tocmai pentru a da un prim elan sufletului vostru v-am pus mai devreme întrebarea: pe ce se bazează viața spiritului, renașterea sa și mai ales viața eternă de care se poate bucura el, într-o libertate deplină?
Ascultați: omul este alcătuit dintr-un corp natural. În interiorul acestuia se dezvoltă, cu concursul diferitelor organe, un suflet viu, căci concepția fizică nu dă naștere decât corpului fizic. Abia în cursul celei de-a șaptea luni de sarcină, când corpul fătului este pe deplin structurat, în sensul că se află în posesia tuturor părților sale componente, care s-au dezvoltat în timpul vieții sale vegetative în interiorul pântecului matern, în adâncitura stomacului său se deschide o mică
144