Împărăţia cerurilor nu vine in chip văzut
imuabil, și creaturile Sale, după perioada prevăzută pentru desăvârșirea lor, care trebuie să fie precedată de niște transformări remarcabile, nu pot decât să rămână, precum El, veșnic imuabile.
12. Dacă nu-ți ajunge, poți să continui să cauți și alte dovezi, și mai convingătoare, însă nu le vei găsi niciodată! Ai înțeles cu adevărat ceea ce ți-am spus?“( Extrase din Marea Evanghelie a lui Ioan Vol. 9) *
Învățătura lui Rafael cu privire la hrana ce a fost oferită evreilor în pustiu
1. Rafael a răspuns: „ Da, prietene, lucrurile s-au petrecut într-adevăr așa, și pentru un motiv foarte înțelept; căci Dumnezeu a vrut să pregătească pentru o lumină superioară acest popor- care, în Egipt, căzuse cu totul în cea mai rea materialitate- și, după ce i-a dat poporului Legile Vieții, nu i-a mai rămas decât să-l facă să trăiască cât mai cumpătat posibil, timp de patruzeci de ani, întrun deșert gol și sterp, pentru a-l conduce astfel la lumină. În Egipt, acest popor se obișnuise, pe de-o parte din simț negustoresc, pe de altă parte din cauza multor feluri de privațiuni, să-și facă rezerve și să economisească prea mult, ceea ce l-a împins la o asemenea lăcomie și avariție, încât devenise foarte dificil să fie distruse în el aceste defecte și vicii. În ciuda tuturor avertismentelor și a pedepselor, devenise o a doua natură pentru poporul așa-zis al lui Dumnezeu să înșele, să fure și chiar să ucidă, să mintă și să practice desfrâul și adulterul, cel puțin vizavi de egiptenii cei păgâni.
2. Sub domnia Faraonului, despre care se știe că oprima prea mult și prea crâncen acest popor de altfel foarte muncitor și îl persecuta în mii de felini, poporul lui Israel a început să asculte învățăturile divine și a renunțat în mare parte la numeroasele defecte și vicii, și atunci Dumnezeu l-a ridicat pe Moise pentru ca el să salveze acest popor în felul cunoscut din cărți.
3. Poporul a ajuns deci în acest deșert aspru, unde nu existau nici câmpii, nici livezi, nici pășuni, nici lapte, nici miere, nici carne, și, fiind deosebit de slăbit, a început să se vaiete și să crâcnească; căci rezervele pe care le aduseseră cu ei se terminaseră, iar peștii din Marea Roșie nu erau de-ajuns pentru a-i hrăni.
4. Atunci, Dumnezeu s-a milostivit de poporul Său și i-a trimis din Ceruri pâinea cea de toate zilele. Când poporul primea pâinea cerească din belșug, acest fapt trezea repede în el vechiul spirit rău al acumulării și al negustoriei; însă, prin Moise, Dumnezeu i-a transmis poporului porunci bune despre modul în care trebuie să culeagă și să folosească acest dar al Cerurilor, și cel care nu le respecta era de îndată pedepsit după aceleași porunci.
5. Și iată că toate acestea au înăbușit curând în popor spiritul lumesc cel rău, căci nu mai exista niciun avantaj în a acumula mană, și de aceea poporul a respectat de atunci înainte aceste porunci.
6. Dacă mana strânsă vinerea pentru sabat rămânea proaspătă până a doua zi, aceasta era de asemenea Voia Domnului, pentru a determina poporul, care uitase complet în Egipt de ziua de odihnă în Spiritul lui Dumnezeu și care nu se mai gândea la El, ci doar la a strânge, a munci, a vinde și a cumpăra, și aceasta zi de zi fără oprire, să se abțină cel puțin o zi pe săptămână de la orice muncă inutilă, pentru a se consacra lui Dumnezeu, Învățăturii Sale și Voinței Sale. Căci un popor care nu primește nicio instruire spirituală degenerează și recade curând într-o sălbăticie mult mai rea decât cea a animalelor, și din acel moment nu mai este deloc capabil să se ridice din nou, prin propria sa rațiune și voință, către o lumină superioară.
7. Dacă vei reflecta la toate acestea, chiar și numai cu rațiunea ta umană, vei vedea cu siguranță strălucind aici, în toată splendoarea lor, iubirea și înțelepciunea lui Dumnezeu.
8. Însă, desigur, acest eveniment are de asemenea un sens profund spiritual și divin pentru poporul lui Israel.
140