Cuvântul lui Dumnezeu despre Împărăţia cerurilor c Cuvântul lui Dumnezeu despre Împărăţia cerurilor c | Page 141

Împărăţia cerurilor nu vine in chip văzut
9. Pâinea pe care Domnul Dumnezeu a făcut-o să coboare din ceruri pentru hrana materială a poporului lui Israel, în deșertul natural- care corespunde adevăratului deșert spiritual ce domnea în acest popor-, această pâine corespunde în prezent Însuși Domnului Iisus, coborât din Ceruri, pentru a fi pâinea adevărată a Vieții, în deșertul spiritual al oamenilor. Cuvântul Său, Învățătura Sa și faptele Sale de iubire sunt adevărata pâine a Vieții, venită din cel mai înalt Cer. Sufletul celui care va mânca această pâine, cu adevărat nu va mai muri niciodată, ci va avea Viața Veșnică.
10. Mulți dintre cei care au mâncat vechea mană au murit, nu doar cu trupul, ci, vai, și în sufletul lor, și încă nu au înviat până acum; însă cei care, în Spirit, au mâncat cu adevărat această mană vie, au înviat deja la Viața cea Veșnică. Și acesta este sensul spiritual al manei din vechime!
11. Iar faptul că israeliții nu trebuiau să acumuleze rezerve de mană naturală înseamnă de asemenea că oamenii nu trebuie să strângă bogății care pot fi distruse de rugină și de viermi, ci doar comorile sabatului, care sunt ale sufletului și ale Spiritului și care rămân pentru totdeauna. Înțelegi acum?“
12. Medicul, plin de recunoștință, a răspuns afirmativ, și cu toții s-au minunat de aceste cuvinte, căci nici chiar ucenicii Mei nu înțeleseseră toate acestea până atunci.
( Extras din Marea Evanghelie a lui Ioan Vol. 9, Cap. 191) ***
Împărăția lui Dumnezeu și renașterea spirituală
1. Mulți oameni își spun: „ Nu e nimic rău în a căuta împărăția lui Dumnezeu, dar nu înțelegem de ce este atât de greu de găsit această împărăție și de ce nu există o singură biserică sau congregație creștină care să prezinte calea sigură de a ajunge la aceasta”. Biserica romană susține: „ Eu sunt singura cale!” La fel fac însă și celelalte biserici. Din păcate, cine merge pe calea descrisă de aceste biserici descoperă de-a lungul ei tot ce își poate imagina vreodată, mai puțin promisa Împărăție a lui Dumnezeu.
2. Iată care este răspunsul Meu la această dilemă: dacă cineva caută o vreme prea îndelungată un obiect prețios, el sfârșește mai devreme sau mai târziu prin a-și întrerupe căutarea. Dar a cui vină este? Eu vă spun: este vina celui care caută, de vreme ce caută împărăția lui Dumnezeu acolo unde nu poate fi găsită, și nu o caută acolo unde poate fi găsită. Scriptura afirmă cu claritate că Împărăția lui Dumnezeu nu are nimic de-a face cu splendoarea exterioară, neputând fi găsită decât în inima omului. Piatra ei unghiulară este Hristos, unicul Dumnezeu și Domn al cerului, deopotrivă temporar și etern, în spațiu și în infinitate. Inima omului trebuie să creadă în El și să-L iubească mai presus de orice, în plus, aspirantul la Împărăția lui Dumnezeu trebuie să-și iubească semenii la fel de mult ca pe el însuși.
3. Când omul respectă cu sfințenie această poruncă simplă în inima sa, se poate spune că el a descoperit deja Împărăția lui Dumnezeu. Odată atins acest nivel, el nu mai trebuie să se preocupe de lucrurile de care are nevoie, căci toate i se vor da de la sine. Dacă el are nevoie de înțelepciune, aceasta i se va da, exact în proporția de care are nevoie. Dacă el are nevoie de un ajutor din exterior pentru a-și continua viața pe pământ, el va primi ajutorul la momentul potrivit, în proporția cuvenită. Dacă are nevoie de anumite puteri speciale pentru o ocazie particulară, le va primi. Pe scurt, va fi tot timpul susținut și ocrotit. Dacă va avea nevoie să știe o limbă străină într-o anumită împrejurare, aceasta i se va revela instantaneu. Iar dacă va dori să vindece pe cineva drag, nu va avea nevoie decât de două lucruri: de invocarea Numelui Meu și de mâinile sale.
4. Atât timp cât se va afla în trup, nici un om de pe acest pământ nu va putea beneficia însă simultan și în orice moment de toate aceste avantaje, chiar dacă va fi renăscut întru spirit. Ele îi vor fi acordate numai atunci când îi vor fi cu adevărat necesare. La fel ca orice altă ființă umană,
141