Împărăţia cerurilor nu vine in chip văzut
îl reneagă pe Dumnezeu și acționează ca niște animale; însă ce-ar fi fost dacă Dumnezeu, în prea marea Sa înțelepciune, nu ar fi ascuns pe cât posibil amintirea acestor stări?!
5. Fiii lui Israel, poporul ales al lui Dumnezeu, n-au început ei să se sfădească și să murmure atunci când, în deșert, și-au amintit cu regret de oalele cu carne pe care le avuseseră în Egipt? Mana cerească nu le-a plăcut copiilor lui Avraam, pe care șederea în Egipt îi făcuse asemenea animalelor, în timp ce consumul de pâine ar fi putut să le spiritualizeze trupurile și sufletele.
6. Dacă poporul lui Israel, eliberat de Moise din cruda sa robie în Egipt, și-ar mai fi păstrat pe deplin și amintirea stărilor succesive premergătoare formării sufletelor lor, eu îți spun: în lăcomia lor furioasă, acești oameni ar fi devenit mai răi decât animalele cele mai feroce și chiar decât porcii, care, atunci când sunt înfometați, nu-și cruță nici măcar puii!
7. Dacă oamenii ar fi fost astfel, am putea noi să ne imaginăm vreodată că sufletele lor, atât de sfâșiate și de divizate, vor putea să se dezvolte spiritual și apoi să se unească cu Spiritul Divin, așa cum au gândit, recunoscut și dorit ele însele?
8. După tot ceea ce ți-am explicat în tot adevărul și cât se poate de clar, trebuie să înțelegi că, atâta timp cât omul trebuie încă să lucreze pe-acest pământ pentru a se uni cu Spiritul Divin, conform Voinței revelate a lui Dumnezeu, dar și conform cu deplina libertate a propriei sale voințe și cunoașteri, lui i-ar face mult rău să poată să-și amintească foarte clar toate stările anterioare în care s-a aflat sufletul său.
9. De aceea, începe tu să te unești cu Spiritul Divin din tine, după Voința lui Dumnezeu, pe care acum o cunoști bine, devino propriul tău constructor perfect după Voința lui Dumnezeu, și vei înțelege de îndată, cu cea mai mare claritate, de ce înțeleptul meșter al unei mari cetăți a organizat astfel, de la cele mai mari la cele mai mici, materialele sale de construcție, până atunci dispersate, și le-a asamblat apoi și le-a legat, pentru a crea un mare tot magnific, care va dura în veșnicie.
10. Însă, atâta timp cât tu însuți nu ești un cunoscător experimentat în această artă a construcției, nu-ți servește la nimic să te uiți la un mare șantier, oricât de pătrunzătoare ar fi privirea ta, și să tot critici una sau alta din el- dimpotrivă, te va induce chiar pe deplin în eroare.“
Capitolul 179 Despre înțelepciunea lui Dumnezeu
1.( Rafael): „ Privind o construcție terminată, vei arăta de exemplu spre o piatră dintr-un perete sau spre vreo grindă care ar ieși din el, și vei spune: « Dar de ce constructorul a zidit această piatră chiar în acest perete, și de ce a lăsat să iasă această grindă acolo sus? Nu ar fi putut el folosi la fel de bine piatra aceasta pentru un alt perete, și să pună această grindă în altă parte?»
2. Iar meșterul îți va răspunde: „ Prietene, tu judeci aici arta mea, pe care eu o cunosc foarte bine, precum un orb judecă culorile! Vezi tu, această piatră care te deranjează pe tine trebuie să fie zidită chiar în acel loc, pentru a încheia construcția și a o face trainică, tot astfel cum, pe capul tău, ochii sunt situați în locul cel mai potrivit pentru ei. Și la fel este și cu această grindă care iese în afară. Devino mai întâi tu însuți expert în arta de a construi, și abia apoi vei fi capabil să emiți o judecată corectă asupra unui edificiu și asupra diverselor sale elemente, de la început până la sfârșit și de la cele mici la cele mari!“
3. Iar eu îți răspund la obiecția ta asupra stărilor sufletului înainte de finalizarea construcției sale la fel cum constructorul cunoscător ar trebui să-ți răspundă la critica ta asupra edificiului pe care l-a construit.
138