Împărăţia cerurilor nu vine in chip văzut
3. În lipsa acestei amintiri, după înțelegerea mea, consider orice existență care ar urma, precum și orice experiență anterioară ca fiind o non-existență, prin comparație cu existența mea actuală, de care sunt pe deplin conștient; căci nu mai sunt ceea ce am fost, și, dacă într-o existență viitoare voi fi privat de orice amintire a vreunei existențe anterioare, atunci toate aceste existențe nu înseamnă nimic pentru mine.
4. Astfel, de exemplu, sufletul care ocupă în prezent trupul meu poate că- așa cum admit unii dintre numeroșii noștri antropologi- s-a aflat în trupul unui cerb sau al vreunui alt animal, aspecte de care eu nu-mi amintesc absolut deloc. Și, deoarece nu am în existența mea prezentă nici cea mai mică amintire a unei asemenea existențe anterioare, oricare ar fi fost ea, această posibilă existență anterioară este pentru mine un pur neant, sau, ca să mă exprim altfel și ca să fac un rezumat: acela care sunt în prezent nu a mai existat vreodată, așadar eu nu am existat.
5. Și dacă, într-o existență viitoare, voi deveni altceva decât sunt în prezent sau dacă orice amintire a acestei existențe îmi va fi luată, eu nu voi mai fi acela care sunt în prezent, așadar nu voi mai fi! Căci la ce i-ar servi unui lanț miile de inele, care sunt menite să se poată asambla, dacă este imposibil să faci astfel încât aceste inele să se prindă unele de altele într-un șir coerent?! Atâta timp cât nu vor fi fixate împreună, nu există nici vreun inel precedent și nici unul următor; și, în acest caz, nici lanțul nu mai există, așa cum niciun inel nu mai există pentru un altul, de care nu este prins.
6. Preaslăvite prietene, această întrebare este de o foarte mare importanță pentru omul care trăiește în suferință pe-acest pământ, având deplina conștiință a existenței sale, și care gândește adesea în mod lucid, fiind în plus chinuit de teama unei morți apropiate și întotdeauna dureroase. Și eu îți adresez această întrebare desigur nu cu intenția de a pune la încercare marea ta înțelepciune, ci doar pentru a vedea eu însumi mai limpede. Vorbește-mi așadar acum, preaslăvite prietene!”
Capitolul 178 De ce amintirea altor vieți anterioare este necesar să fie ocultată
1. Rafael: „ Prietene, dacă ai fi fost cu adevărat atent atunci când ți-am dat exemplul construcției unei mari cetăți, nu ar fi fost deloc necesar să-mi mai pui o asemenea întrebare. Ce contează pentru cetatea încă neterminată materialele care desigur existau înaintea ei? Când construcția sa va fi gata, vechile materiale vor forma cu siguranță pentru ea un ansamblu perfect distinct!
2. Dacă ai fi pe deplin conștient de toate stările care au precedat condiția ta actuală și prin care sufletul tău a trecut pe-acest pământ într-un mod foarte fragmentat, ai fi atât de împărțit și de împrăștiat în gândurile, judecățile și dorințele tale, încât ți-ar fi imposibil să primești în sufletul tău, astfel încât acesta să se unifice în el și prin el, unitatea și forța morală a Spiritului iubirii divine, care este de-acum înainte singura viață autentică în tine.
3. Însă atunci când sufletul tău se va fi unit cu acest Spirit, îi va fi cu putință să se contemple el însuși foarte clar și își va regăsi toate amintirile cu o mare precizie, ceea ce îl va face să recunoască foarte limpede iubirea și înțelepciunea infinită a acestui Mare Constructor Unic, minunându-se în veșnicie, cuprins de o recunoștință extatică. Atunci, această capacitate de a privi înapoi, pe care tu ai vrea să o ai acum, îi va fi utilă sufletului pentru Viața cea Veșnică, pe când în prezent ea doar ți-ar dăuna.
4. Chiar și așa, deși poruncile divine prevăd ca amintirea stărilor anterioare ale sufletului să fie pe cât posibil ascunsă, oamenii tot recad prea ușor și prea adesea în lăcomia și în pasiunile animalice îngropate în sufletul lor, oricât de bine ascunse ar fi ele, și, dedându-se dorințelor lor, ei
137