Împărăţia cerurilor nu vine in chip văzut
Suprem Dumnezeiesc- reprezintă cheia de boltă în Creația și Manifestarea Dumnezeiască, în această lume materială. Oamenii sunt un prim material de construcție, dar nu singurul, din care va apărea apoi în mod necesar, în continuare, printr-o tainică interdependență și corelație cu lumea de dincolo, o realitate indestructibilă ce se oglindește chiar și în lumea spiritelor.
8. Crezi tu așadar că Marele Meșter, Dumnezeu, care a creat cerul vizibil și acest pământ cu tot și toate cele pe care le poartă el și care l-a făcut pe om din El Însuși, prin iubirea și înțelepciunea Sa eternă, a făcut să existe chiar și cel mai umil fir de mușchi doar pentru a se delecta câteva clipe, El, Veșnicul Dumnezeu, înainte de a distruge această mică creatură și de a o face să dispară din nou, și aceasta pentru a reîncepe de îndată același joc plăcut în cadrul unei alte mici plante? O, prietene, un asemenea gând este fără doar și poate van, inutil și mărginit!
9. Vezi tu, dacă Dumnezeu ar putea distruge chiar și cea mai mică dintre ideile și gândurile Sale creatoare divine, ar pierde ceva din perfecțiunea Sa infinită- însă aceasta este absolut imposibil; căci, prin Spiritul Său veșnic, El este chiar această forță care umple cu prezența Sa mereu în acțiune spațiul cel infinit al Creației! Unde ar putea El pune așadar, în El Însuși, pentru a o reduce la neant, o ființă născută din El, concretizată în El prin Voința Sa și căreia El Însuși i-a dat o existență autonomă?
10. Dacă ai înțeles bine toate acestea, vei putea să-ți corectezi vechea ta idee despre ființă și despre neființă și să vezi că nu există decât ființă, și în niciun caz neființă sau neant. Căci dacă ar exista un neant, el ar trebui să existe undeva, și dacă ar exista undeva, nu ar mai fi așadar neant, ci ceva care ar avea în final o existență, și, în ciuda întregii tale filozofii, nu vei mai regăsi neantul tău.
11. Vezi tu, deoarece ai vrut să-mi demonstrezi prin filozofia ta grecească ceva imposibil de demonstrat, m-am servit de aceeași armă pentru a te lumina. Dacă vei lăsa această lumină să crească în tine, ea va deveni o flacără a vieții foarte luminoasă, și vei înțelege atunci foarte limpede ce este în sine Împărăția lui Dumnezeu, atât în domeniul său pur spiritual, cât și, prin analogie și corespondențe profunde, pe acest pământ și pe nenumăratele alte corpuri cerești- dintre care stelele pe care le vezi pe bolta cerească nu reprezintă decât o foarte mică parte. Însă trebuie să renunți pe de-a-ntregul la vechea ta filozofie grecească. Căci vei afla cu siguranță o mai mare bucurie în acest adevăr tangibil decât într-o învățătură care spune că, la finele scurtei sale vieți pământești, omul trebuie să-și găsească fericirea în neantul absolut!”
Capitolul 177 Medicul pune noi întrebări cu miez
1. Tot mai uimit de înțelepciunea lui Rafael, medicul i-a spus atunci: „ Preaslăvite prietene, tu mi-ai distrus acum aproape toate îndoielile mele vechi, iar sufletul meu începe să vadă mai limpede și să se simtă mai viu și mai plin de curaj, fapt pentru care îți mulțumesc din adâncul inimi și îți voi fi recunoscător întreaga mea viață; însă trebuie totuși să-ți pun încă o întrebare cu privire la. această non-existență a ființei, despre care tu mi-ai explicat că este imposibilă. Dacă vei putea răspunde la această chestiune într-un mod pe înțeles, aceasta ar însemna cu adevărat sfârșitul tuturor îndoielilor mele vechi legate de acest neant, pe care totuși, noi, oamenii cu vederea scurtă, îl putem concepe, în ciuda a tot.
2. Iată așadar întrebarea mea: unde se aflau și ce erau, înainte de a deveni ceea ce sunt prin Voința atotputernică a lui Dumnezeu, toate ființele care există în prezent? Unde am fost eu și ce am fost înainte de a fi creat și de a veni pe lume? Am fost deja altundeva, am fost ceva? De ce sufletul meu nu mai păstrează nicio amintire despre toate acestea?
136