Împărăţia cerurilor nu vine in chip văzut
Despre ființă și despre neființă
1. Rafael: „ Eu am știut preabine că această experiență îți va nărui filozofia grecească la care tu ții încă atât de mult! Și tocmai de aceea este necesar să ți-o scoți pentru totdeauna din minte, dacă vrei să înțelegi cu adevărat, înainte de a părăsi această viață pământească, ce înseamnă Împărăția lui Dumnezeu.
2. De ce apar toate aceste aiureli despre ființă și despre neființă? Nu există în realitate decât ființa, iar neființa nu există deloc, în întregul spațiu infinit al Creației lui Dumnezeu. Este însă adevărat că existența materială vremelnică nu este altceva decât o existență de probă care, celor ce sunt pregătiți, le permite accesul la adevărata existență dumnezeiască, ce este eternă și absolut indestructibilă; totuși, ea este în sine pe deplin spirituală, pentru că nu există o altă existență reală și veritabilă în tot necuprinsul infinit, în afara celei spirituale.
3. Prietene, cu toată filozofia ta grecească, privește-L cu atenție pe Domnul nostru Iisus, care este în prezent printre noi! El este în Sine și pentru totdeauna Adevărata Existență, iar noi suntem doar ideile și gândurile Lui foarte clare, ce sunt concretizate, prin Voința Sa, de la cele mai mici gânduri la cele mai mari gânduri.
4. Și, deoarece ideile și gândurile Sale foarte clare, dat fiind faptul că sunt roadele iubirii Sale neîncetate și nesfârșite, ce reprezintă Ființa și existența Sa, sunt, asemenea Lui, permanente și pentru totdeauna indestructibile, și ființa noastră esențială, nemuritoare este așadar pentru totdeauna indestructibilă, datorită existenței sale spirituale reale.
5. Și, deoarece înțelepciunea Sa dumnezeiască, precum și iubirea Sa, au creat din ideile și din gândurile Sale imagini vii, ca să ne exprimăm pe înțelesul omenesc, a căror existență nu este doar pentru a fi contemplată de El, întocmai ca pentru plăcerea Sa trecătoare și cumva de moment, ci ele este necesar să existe pentru totdeauna ca ființe libere și autonome, întru totul manifestate după chipul și asemănarea Sa- deoarece au fost născute din El-, toate aceste idei și gânduri nu este niciodată necesar să fie comparate cu cele ce sunt create de imaginația unui om, ci ele sunt niște realități tot atât de adevărate pe cât este El Însuși, pentru totdeauna, singura și Unica Realitate Adevărată.
6. Și dacă El le-a conferit tuturor ideilor și gândurilor Sale un fel de existență materială de probă, ce este necesară consolidării autonomiei lor, pentru aceasta a avut cu siguranță, în nesfârșita Sa înțelepciune, cele mai bune motive; căci oare ce meșter autentic, ce dorește să înalțe o mare lucrare, nu s-ar gândi mai întâi, în sinea sa și cu toată luciditatea, la modul în care este necesar să o facă să și dureze în forma în care în prealabil este necesar să fie, în conformitate cu planurile preaînțelepte ce au fost concepute de el?!
7. Este așadar imposibil ca și o singură parte din ceea ce există ca scânteie din Spiritul Suprem Dumnezeiesc să fie nimicită vreodată, pentru că tot ceea ce există ca scânteie din Spiritul Suprem Dumnezeiesc își trage realitatea sa indestructibilă din plenitudinea infinită a gândurilor și ideilor Domnului Dumnezeu, care este Stăpânului nostru Etern. Dacă formele, fenomenele și entitățile care se află în lumea materială sunt totuși supuse schimbărilor și unei aparente precarități, toate acestea sunt pentru că Dumnezeu a hotărât să fie astfel, întocmai precum ar face un meșter înțelept, care ar avea de construit o mare cetate. La începutul construcției respective, se pot vedea doar niște grămezi de pietre brute, de cărămizi și de grinzi, precum și o mulțime de alte obiecte ce sunt necesare construcției; însă după aceea toate aceste obiecte ce sunt separate se înțelege de la sine că vor fi supuse unor mari transformări, necesare și adecvate, ce sunt hotărâte de meșterulșef, înainte ca ele să poată servi la construirea cetății. Și, tot astfel sunt toate creaturile ce există în lumea materială, naturală, dintre care omul- ce este doar el înzestrat cu o scânteie din Spiritul
135