Împărăţia cerurilor nu vine in chip văzut
Te-au părăsit. Și nici noi înșine n-am înțeles la început, până când hangiul, care nici nu era propriuzis un ucenic de-al Tău, ne-a explicat pe înțelesul nostru cele spuse de Tine. Iar dacă punem acea învățătură lângă cea de acum, ele exprimă amândouă aceeași idee, pe care Tu ne-ai lămurit-o astăzi cât nu se poate de limpede. Avem dreptate sau nu?“
2. Eu am spus: „ Adevărat, căci pâinea și trupul sunt unul și același aspect, la fel ca și vinul și sângele; iar cine mănâncă pâinea Cerului din cuvintele Mele și, făptuind după ele, adică practicând adevărata și curata iubire față de Dumnezeu și față de aproapele său, bea din vinul vieții, acela mănâncă trupul Meu și Îmi bea sângele. Căci așa cum în trupul omului pâinea pe care o mănâncă se face came și vinul sânge, la fel și în sufletul omului pâinea Cuvântului Meu se va face came și vinul faptei din iubire se va face sânge.
3. Însă când Eu zic: « cel care Îmi va mânca trupul », Mă refer la cel care Mi-a înțeles Cuvântul nu doar cu mintea, ci și cu inima- care este, așa cum v-am arătat, stomacul sufletului-, și care a mâncat acel cuvânt împreună cu vinul faptelor din iubire, care astfel nu este numai vin, ci chiar sângele vieții; căci mintea omului se află față de inimă aproape în aceeași relație ca și gura față de stomac. Atâta vreme cât pâinea se află încă în gură, printre dinți, ea este încă pâine, și nu came; dar după ce este mestecată și înghițită în stomac, și apoi amestecată cu sucurile de acolo, ea devine deja came, pentru că se aseamănă cărnii, judecând după elementele hrănitoare în care s-a transformat. Și la fel este și cu apa ori cu vinul, care are în el cu siguranță și substanța apei, căci fără apă, care se află în pământ pentru a hrăni toate plantele și animalele, vița-de-vie s-ar usca și ar muri. Atâta vreme cât ții vinul în gură, el nu se face sânge; însă în stomac el se va preface curând în sânge.
4. Prin urmare, cel care Îmi aude Cuvântul și îl păstrează în mintea lui ține pâinea în gura sufletului. Când începe să-și frământe gândurile și să cugete la Cuvântul Meu 3, el mestecă pâinea cu dinții sufletului; căci cugetul este, pentru suflet, ceea ce dinții din gură sunt pentru trupul omenesc.
5. Când pâinea Mea, deci învățătura Mea, este mestecată de cuget, adică este pătruns înțelesul ei și este acceptată ca un deplin adevăr, ea trebuie să fie primită ca un adevăr și de iubirea inimii și trebuie transpusă în faptă printr-o voință puternică. Dacă aceasta se petrece, Cuvântul se va preface în carnea sufletului, și, prin voință statornică, în sângele sufletului, care este Spiritul Meu din el și fără de care sufletul ar fi la fel de mort precum un trup fără sânge.
6. O voință statornică și puternică este asemenea unei bune puteri de digerare a stomacului din trup, datorită căreia întregul trup se păstrează sănătos; dacă însă puterea de digerare este slabă, atunci întregul trup se îmbolnăvește și devine slab, chiar fiind hrănit cu cele mai bune și mai curate bucate.
7. La fel îi merge și sufletului în a cărui inimă voința de a făptui după învățătură este slabă. El nu va ajunge niciodată să dobândească o adevărată forță spirituală și se va înclina când într-o parte, când în alta, căzând cu ușurință în tot felul de îndoieli și gustând ba dintr-un fel de bucate,
3
Pâinea și vinul: Mai mult, în Ioan El spune: « Lucrați nu pentru mâncarea cea pieritoare, ci pentru hrana ce rămâne spre viața veșnică și pe care v-o va da vouă Fiul Omului ».( Ioan: 6 / 27). Hrana se referă aici la tot adevărul și binele doctrinei ce provine de la Cuvânt și, deci, de la Domnul. La același lucru se referă mana și pâinea ce coboară din cer, precum și următoarele cuvinte: « Și le-a zis Iisus: Adevărat, adevărat zic vouă, dacă nu veți mânca trupul Fiului Omului și nu veți bea sângele Lui, nu veți avea viață în voi.».( Ioan: 6 / 53). Carnea sau pâinea reprezintă binele iubirii provenind de la Cuvânt; sângele sau vinul reprezintă binele credinței provenind de la Cuvânt, iar ambele sunt de la Domnul, n. r.
129