Împărăţia cerurilor nu vine in chip văzut
ba dintr-altul, căutând să vadă dacă nu cumva vreunul din ele îi cade mai bine. Dar aceasta nu-i va ajuta niciodată unui astfel de suflet slăbit. « Bine », vă întrebați voi acum în sinea voastră, « dar un suflet slab nu mai poate fi nicicum ajutat?» « O, ba da.» vă spun Eu vouă. « însă cum?»“ Marea Evanghelie a lui Ioan, Vol. 9, Cap. 72, 73. *
Domnul nostru Iisus Hristos îl invită pe Rafael să explice natura tainică a Împărăției lui Dumnezeu( Extrase din Marea Evanghelie a lui Ioan, Vol. 9, Capitolul 172)
1. Medicul: „ O Doamne și Învățătorule, totul este clar acum, iar noi Îți mulțumim, mai întâi, că ne-ai dezvăluit lumea spiritelor cu atâta claritate încât noi știm acum ce este și în ce constă, în mod necesar, în marea lume de dincolo, supraviețuirea sufletelor celor care iubesc prea mult lumea; și apoi, Îți mulțumim pentru această explicație asupra condiției spiritelor desăvârșite din Împărăția lui Dumnezeu.
2. Ne-ar plăcea desigur foarte mult să aruncăm o privire asupra realității Împărăției lui Dumnezeu și a locuitorilor săi preafericiți; însă grația și iubirea Ta ne-au reprezentat-o deja atât de clar în cuvinte, încât este ca și cum am fi putut să o contemplăm cu ochii noștri, și de aceea ar fi o îndrăzneală prea mare din partea mea să-Ți cer să ne mai arăți această preafericită lume de dincolo, încă o dată Te slăvim pentru imensa grație pe care ne-ai acordat-o cu atâta generozitate.”
3. Eu am spus: „ Ah, prietene, a vă arăta aievea această Împărăție a lui Dumnezeu, în care nenumăratele spirite preafericite se află deja de un timp de neconceput pentru voi, ar fi imposibil acum, atâta vreme cât Împărăția lui Dumnezeu nu va fi ajuns pe deplin întemeiată în voi și nu va fi devenit un adevăr luminos, pe care să-l puteți contempla în voi înșivă.
4. Însă atunci când Împărăția lui Dumnezeu va fi împlinită în voi și va lucra după Voința pe care Eu v-am revelat-o, atunci veți putea și voi să o contemplați și să resimțiți o foarte mare bucurie. Totuși voi ați îmbrățișat aici cu toții pe deplin Voința Mea- cu excepția unuia singur, pe care Eu adesea l-am îndemnat dar care nu a putut renunța încă la lăcomia sa. De aceea, Eu voi chema îndată un spirit îngeresc preafericit și de multă vreme desăvârșit, care vă va da și alte lămuriri despre natura Împărăției lui Dumnezeu.” 5. Atunci, Eu am chemat cu voce tare: „ Rafael, vino să Mă slujești pe Mine și pe frații tăi!” 6. De îndată ce Eu am rostit aceste cuvinte, Rafael s-a și aflat înaintea Mea, cu chipul său pătruns de o forță plină de blândețe, strălucind realmente de o frumusețe cerească, și Mi-a spus: „ Domnul meu și Dumnezeul meu, Voința Ta este ființa mea, viața mea veșnică, înțelepciunea și puterea mea! Fă astfel încât acești frați să vadă în mine Voința Ta și Împărăția Ta!“
7. La vederea lui Rafael, romanii și mai ales grecii au rămas pur și simplu muți, fiind uluiți de extraordinara frumusețe a acestui înger; în plus, scurtele cuvinte pline de spirit, adevăr și viață pe care el Mi le-a adresat au lăsat asupra lor o impresie atât de profundă, încât le-a trebuit un timp pentru a putea să se gândească în ce fel trebuiau să se poarte în prezența acestui spirit desăvârșit.
8. Hangiul din Iesaira, care era încă acolo, luntrașul și conducătorul sătucului de pescari au fost și ei pe deplin surprinși de sosirea neașteptată a lui Rafael, și nici ei nu știau ce să creadă și ce să facă. Căci erau uluiți mai întâi de sosirea sa neașteptată, dar și de grația sa, care depășea infinit tot ceea ce ei putuseră vreodată să-și imagineze sau să gândească despre cea mai mare frumusețe posibilă a unei ființe umane.
9. Toți care erau acolo nu se mai săturau de această priveliște, iar medicul și-a spus în sinea lui: „ Ah, nu, este cu adevărat prea mult! Este deja cu mult mai mult decât îți trebuie ca să fii
130