Împărăţia cerurilor nu vine in chip văzut
cel în care Te găsești prezent în întreaga Ta plenitudine- iar noi, oamenii acestui pământ, în special din acest loc, suntem- cu siguranță cei mai apropiați de tine, prin marea dragoste pe care Ți-o purtăm, cei mai vii, prin acceptarea învățăturii, a iubirii și a înțelepciunii Tale divine, cei mai puternici și mai activi, prin Voința Ta.
3. Dacă este așa- și cum ar putea fi altfel?-, este clar că prin Voința Ta toată cunoașterea și învățătura primită va trebui să se răsfrângă, prin noi, asupra tuturor celorlalte nenumărate corpuri cerești și asupra locuitorilor lor, printr-un proces pe care noi nu îl cunoaștem, la fel cum viața fundamentală și tot ceea ce constituie omul, de altfel, izvorăște din micuța cavitate a inimii și se răspândește în întregul om, într-un mod pe care nici această viață însăși nu îl cunoaște până la deplina sa renaștere!
4. Chiar așa este, nu mai există de-acum nicio îndoială în această privință; și puțin mai contează că noi, copiii imaturi ai iubirii și grației Tale, încă nu știm cum se petrece aceasta. Căci Tu, care cu siguranță o știi în mod perfect din veșnicie, ești cu noi și, în Spirit, vei rămâne cu noi nu numai până la sfârșitul timpurilor, dar, cred eu, chiar în eternitate! Și dacă Tu vei rămâne pentru totdeauna cu noi și printre noi, raporturile dintre elementele Creației din întreaga infinitate nu se vor modifica niciodată pentru că nici legătura actuală dintre Tine și noi nu se va putea modifica.
5. Căci micuța cavitate vitală a inimii nu se va muta niciodată în ochi, în urechi sau în nas, nici în stomac, rinichi sau splină și nici în brațe sau picioare, deși fiecare dintre aceste părți mai mari sau mai mici conține fără îndoială în ea însăși propriul său organ vital esențial, fără de care nu ar putea să primească viața care vine din centrul inimii și nici să o folosească pentru a-și îndeplini funcția.
6. Căci ochiul îi dă cu siguranță vieții care îi sosește de la inimă o cu totul altă întrebuințare decât urechea, și la fel este pentru toate nenumăratele părți ale trupului, care nu formează în cele din urmă decât un unic tot, în perfectă corespondență cu viața primară a inimii, unde ele se regăsesc ca la ele acasă; și chiar aceste regăsiri reprezintă ceea ce Tu numești atât de potrivit, o Doamne, renaștere în Spirit.
7. Și acum simt străfulgerarea unui gând grandios, mai luminos decât soarele din înaltul cerului! Pe lângă renașterea în Spirit a omului, pe acest pământ, despre care noi știm acum foarte clar în ce constă și cum să o atingem cu toată certitudinea, strălucește perspectiva unei alte mari renașteri, și anume, renașterea în Spirit a Marelui Om al Creației!
8. Eu nu aș fi putut cu siguranță niciodată să descopăr așa ceva prin mine însumi, în această viață, o Doamne, dacă Tu nu m-ai fi ajutat să înțeleg printr-un semn foarte clar; și acest semn pe care mi l-ai dat, ca o mică scânteie, a devenit în mine un soare mare și strălucitor!
9. În desăvârșita Ta clarviziune, ai spus că atunci când un om este plenar renăscut în Spirit, viața sa fundamentală impregnează toate nenumăratele sale părți, așa încât nu mai este de atunci înainte în întregul om decât o singură viață fundamentală, și că el poate, să gândească, să judece, să hotărască și să vorbească într-un mod inteligibil prin toate părțile sale, și devine așadar în întregime, ca și Tine, cuvânt viu!
10. Dar dacă, la un om care se află în întregime în Spiritul vieții fundamentale și este pătruns de acest Spirit, totul devine verb luminos și viu, va trebui în final să fie tot așa și pentru întregul Mare Om al Creației. Prin Tine, noi îl vom pătrunde în toate părțile sale, oricât de infinite ca număr; viața noastră va lucra în el, iar noi vom răspândi lumina noastră în tot cuprinsul său infinit, și astfel Marele Om al Creației va forma împreună cu noi și cu Tine, Doamne, un singur mare cuvânt viu!
11. Și mi se pare chiar că înțeleg deja un pic cum se vor petrece toate acestea; căci, după Ordinea Ta eternă, chiar plecând de la noi, oamenii acestui pământ, Marele Om al Creației se va
126