Împărăţia cerurilor nu vine in chip văzut
5 . Căci micuța cavitate vitală a inimii nu se va muta niciodată în ochi , în urechi sau în nas , nici în stomac , rinichi sau splină și nici în brațe sau picioare , deși fiecare dintre aceste părți mai mari sau mai mici conține fără îndoială în ea însăși propriul său organ vital esențial , fără de care nu ar putea să primească viața care vine din centrul inimii și nici să o folosească pentru a-și îndeplini funcția .
6 . Căci ochiul îi dă cu siguranță vieții care îi sosește de la inimă o cu totul altă întrebuințare decât urechea , și la fel este pentru toate nenumăratele părți ale trupului , care nu formează în cele din urmă decât un unic tot , în perfectă corespondență cu viața primară a inimii , unde ele se regăsesc ca la ele acasă ; și chiar aceste regăsiri reprezintă ceea ce Tu numești atât de potrivit , o Doamne , renaștere în Spirit .
7 . Și acum simt străfulgerarea unui gând grandios , mai luminos decât soarele din înaltul cerului ! Pe lângă renașterea în Spirit a omului , pe acest pământ , despre care noi știm acum foarte clar în ce constă și cum să o atingem cu toată certitudinea , strălucește perspectiva unei alte mari renașteri , și anume , renașterea în Spirit a Marelui Om al Creației !
8 . Eu nu aș fi putut cu siguranță niciodată să descopăr așa ceva prin mine însumi , în această viață , o Doamne , dacă Tu nu m-ai fi ajutat să înțeleg printr-un semn foarte clar ; și acest semn pe care mi l-ai dat , ca o mică scânteie , a devenit în mine un soare mare și strălucitor !
9 . În desăvârșita Ta clarviziune , ai spus că atunci când un om este plenar renăscut în Spirit , viața sa fundamentală impregnează toate nenumăratele sale părți , așa încât nu mai este de atunci înainte în întregul om decât o singură viață fundamentală , și că el poate , să gândească , să judece , să hotărască și să vorbească într-un mod inteligibil prin toate părțile sale , și devine așadar în întregime , ca și Tine , cuvânt viu !
10 . Dar dacă , la un om care se află în întregime în Spiritul vieții fundamentale și este pătruns de acest Spirit , totul devine verb luminos și viu , va trebui în final să fie tot așa și pentru întregul Mare Om al Creației . Prin Tine , noi îl vom pătrunde în toate părțile sale , oricât de infinite ca număr ; viața noastră va lucra în el , iar noi vom răspândi lumina noastră în tot cuprinsul său infinit , și astfel Marele Om al Creației va forma împreună cu noi și cu Tine , Doamne , un singur mare cuvânt viu !
11 . Și mi se pare chiar că înțeleg deja un pic cum se vor petrece toate acestea ; căci , după Ordinea Ta eternă , chiar plecând de la noi , oamenii acestui pământ , Marele Om al Creației se va impregna în toate părțile sale de conștiința și de cunoașterea noastră , și el va deveni în cele din urmă viu ca și noi .
12 . Dar noi am mai primit , chiar din gura Ta , și o altă dovadă că așa este ; căci , prin Grația Ta , eu am încă din copilărie o memorie extraordinar de bună și până acum fără nicio fisură , și de aceea am ținut minte fiecare cuvințel pe care l-ai rostit .
13 . Însă , pe munte , pentru ca să ne faci să înțelegem mai bine măreția compasiunii Tale divine de Tată , ne-ai povestit pilda întoarcerii la tatăl său a unui fiu rătăcitor , dar , încă de pe atunci , m-am gândit că aceste cuvinte ale Tale înseamnă cu totul altceva decât au crezut mulți dintre cei a căror înțelegere și viziune sunt mai limitate , și aceste gânduri mi-au venit cu atât mai ușor cu cât mi-ai dat în această privință chiar Tu indicii importante .
14 . Așa încât , mi se pare că acest fiu rătăcitor care revine înapoi la tatăl său desemnează mai întâi , bineînțeles la scară mică , renașterea ( în Spirit ) a omului terestru , așa cum îl cunoaștem în prezent , dar , în același timp , la o scară foarte mare , renașterea completă ( în Spirit ) a Marelui Om al Creației , care va avea loc într-o bună zi . Căci cuvintele Tale , Doamne , nu sunt cele ale unui om , ci ale lui Dumnezeu , și nu sunt valabile doar pentru noi , ci , prin noi , pentru întregul infinit material și spiritual . Toată Creația nu este ea oare din veșnicie gândirea Ta , Cuvântul Tău și Voința Ta ?
125