Împărăţia cerurilor nu vine in chip văzut
7. Iată deci, expus cât se poate de concis și de clar, motivul pentru care, din iubire curată pentru copiii Mei, Eu am îmbrăcat un trup de carne pe acest pământ, și nu pe un altul, oricât de mare și de desăvârșit ar fi el!
8. În afara acestui motiv principal, mai există și alte cauze, care sunt conforme cu Ordinea eternă a Voinței Mele. Dar aceste motive suplimentare nu sunt decât efecte ale adevăratului motiv esențial, așa încât nu este necesar să le discutăm prea mult.
9. Unul dintre aceste motive este umilirea și înjosirea deplină, fără de care niciun spirit superior nu poate să se întrupeze pentru a da proba vieții dinaintea intrării sau a întoarcerii la adevărata viață liberă și independentă; iar acest pământ reprezintă un astfel de loc.
10. Raportată la părțile trupului, micuța cavitate vitală pozitivă a inimii este cu siguranță și unul dintre punctele cele mai puțin remarcabile ale întregului trup: obscură, niciodată luminată de razele soarelui, ea este ignorată și disprețuită chiar de către cei care îi datorează viața. Dacă niște filozofi ar vorbi despre ea, ei ar spune ridicând din umeri: « Cum ar putea puternica viață a omului să depindă în întregime doar de un mic punct abia vizibil?!» De aici rezultă în mod clar că nici măcar cei mai mari filozofi, ca să nu mai vorbim de oamenii obișnuiți, nu cunosc adevărata cauză a propriei lor vieți.
11. Și totuși, orice om care vrea cu adevărat să se cunoască pe sine însuși și pe Dumnezeu trebuie să se întoarcă, pe calea umilinței și a supunerii celei mai desăvârșite, în această micuță cavitate a inimii, care reprezintă tot ce poate fi mai modest, și să dea înapoi, într-un mod spiritual, viața pe care a primit-o de acolo! Atunci când un om face aceasta, el îi permite acestei mici cavități vitale să se expansioneze și să se lumineze din ce în ce mai mult, și atunci întreaga sa inimă va fi luminată, iar prin aceasta este luminat omul în întregime, care astfel se cunoaște în sfârșit pe el însuși și, prin aceasta, Îl cunoaște pe Dumnezeu, pentru că el vede în sfârșit viața divină revărsându-se și acumulându-se în această minusculă cavitate și transformându-se într-o viață liberă și autonomă.
12. Astfel, în această micuță cavitate sălășluiește de fapt adevăratul Spirit Divin, și atunci când sufletul omenesc pătrunde în ea, grație unei umilințe și supuneri veritabile și grație iubirii celui drept, întru iubirea eternă și necreată a lui Dumnezeu, sufletul se identifică cu Spiritul etern al lui Dumnezeu, care se unește El Însuși cu sufletul creat, și aceasta este ceea ce numim renașterea sufletului în Spiritul Divin.
13. Și ceea ce un om drept trebuie să facă în el însuși pentru a atinge deplina splendoare a vieții, am făcut Eu Însumi în Marele Om ai Creației, spre a fi pentru voi toți un adevărat model și o adevărată călăuză. Și am venit tocmai pe acest pământ, pentru că el, așa cum v-am arătat deja, corespunde acestei cavități pozitive a inimii, pentru a atinge prin aceasta cea mai mare glorie a Mea și a voastră și a avea astfel suprema putere în cer, pe acest pământ și pe toate celelalte.
14. Este adevărat că, în Mine Însumi, Eu Mă aflam deja din veșnicie în toată puterea și gloria Mea, dar totuși nu eram un Dumnezeu vizibil și perceptibil pentru nicio creatură, nici chiar pentru cei mai desăvârșiți îngeri. Când Eu vroiam ca un om să Mă poată contempla în vreun fel, așa cum au făcut-o Avraam, Isaac și Iacov, îl umpleam pe unul dintre îngeri cu spiritul Voinței Mele, astfel încât el să poată reprezenta persoana Mea în anumite momente. Dar Eu sunt de acum un Dumnezeu vizibil pentru toți oamenii și pentru toți îngerii, și am pus pentru ei bazele unei vieți eterne cu totul desăvârșite, absolut libere și autonome, deci perfect adevărate. Tocmai în aceasta constă marea Mea glorie și, deci, și a voastră.
15. Căci altfel cum ar putea chiar și îngerii cei mai desăvârșiți și oamenii cei mai pioși de pe acest pământ și de pe toate celelalte corpuri cerești să slăvească cu adevărat, cu o iubire vie, un Dumnezeu pe care ei nu L-au văzut niciodată și pe care așadar nu L-au înțeles vreodată pe deplin? Căci era scris din toate timpurile: « Nimeni nu poate să-L vadă pe Dumnezeu și să rămână în viață,
124