Trâmbițele apocaliptice
– Să fie voia Ta, Doamne, precum în cer așa și pe pământ. Amin, amin, amin. Eu voia Ta am fost pe pământ, și așa sunt și în cele cerești. Mă umplu de bucurie când văd că de la lucrul meu cu Tine au ieșit fii, și ei sunt voia Ta, așa cum am fost eu. O, ce sfânt și ce frumos este omul care se face voia Ta! O, cât de dor Îți este de om, Doamne! Mă uit înapoi, la suferința mea de pe pământ, că Tu de dorul omului ai ars în mine, și dorul Tău mistuia trupul meu, și eu eram rugul din care Tu grăiai cu Israel, că Tu ești Domnul, și trebuie să ai popor, Doamne, iar poporul Tău se numește Israel, precum la început.
… Apropiați-vă, voi, neamuri de pe tot pământul, să vedeți slava lui Dumnezeu și pe fiii ei! Sună trâmbița lui Dumnezeu peste pământ. Apropiați-vă! Amin. Luați tămăduire de necredință. Dați nepăsarea în lături și ridicați-vă ca să fiți, că sună trâmbița învierii ca să vă deștepte și să anunțe pe Hristos, Mirele nunții, Care vine cu nunta, cu ziua cea mare a venirii Lui. Vine Domnul! Sună din cer trâmbița venirii Domnului. Cu frică de Dumnezeu, cu credință și cu iubire apropiațivă, că Domnul este aproape de voi. Eu am fost voia Domnului pe pământ și am sunat din trâmbița venirii Lui. Apropiați-vă și fiți voia Domnului! Gustați și cunoașteți pe Domnul, că vine Domnul pe pământ și aduce cu El împărăția cerurilor. Amin, amin, amin.
– Iar eu, ucenicul Domnului, cel întâi între ucenici, Andrei apostolul, zic tuturor neamurilor de pe pământ: România este pământul venirii Domnului, corabia de salvare a neamului omenesc ce va să fie.
Veniți, voi, neamuri, să vedeți slava Domnului și pe fiii ei, căci în cer și pe pământ toată făptura a așteptat suspinând descoperirea lor, descoperirea fiilor lui Dumnezeu și voia Domnului în ei.
O, Doamne, cei ce se fac voie a Ta sunt cei dintâi. Slăvește-Te în ei cu venirea Ta înaintea noroadelor. Când noi, ucenicii Tăi, mergeam din loc în loc cu vestea împărăției Tale, era greu de mers, și lumea ne alunga, dar acum, calea Ta este cuvântul Tău. Tu Însuți mergi și Te vestești venind, și toate amuțesc la glasul venirii Tale, iar România este cortul nunții Tale, sălaș al cuvântului Tău, casa Ta la venirea Ta. Amin, amin, amin.
– O, cât de frumos este cerul și pământul laolaltă! Eu, Domnul și Mângâietorul în cer și pe pământ, Mă dau cu voia Mea la cei ce se fac voia Mea, Mă dau cu cei din cer, căci cu ei sunt întru venirea Mea.
Extras din Cuvântul lui Dumnezeu la sărbătoarea sfintei Virginia, din 14-12-2000 ***
Să vă deșteptați, voi, cei de strajă de la ieslea Mea de cuvânt. Glasul trâmbiței Mele Verginica a sculat tot cerul în sus și în jos ca să coborâm în grădină și să ne împărțim în lături, că e zi de har, e zi de trezie, e zi de veghe dulce, fiilor. Amin.
Eu, Verginico, te am pe tine mare semn între cei din cer, acum, la sfârșit; acum, la vremea venirii Mele pe pământ cu sfinții. De când tu ești cu cei din cer, s-a liniștit cerul de așteptarea cea mare și lungă și se uită la coborârea Mea pe pământ cu cei din cer. O, de când te-ai născut și până te-am pețit ca să-Mi fac trâmbiță din duhul și din trupul tău, am așteptat cu înfiorare primul Meu cuvânt prin glasul tău. Te-am pregătit ca pe ce aveam Noi mai scump pe pământ. Te-am învățat,
50