Trâmbițele apocaliptice
te-am curățat, te-am așezat, și apoi am luat cuvânt prin glasul tău. Mare a fost ziua aceea, ziua de Paști a anului 1955 când glasul Meu a sunat cuvânt pe pământ prin glasul tău, și te-am numit atunci cu nume nou, și ți-am spus: trâmbița lui Dumnezeu. Am lucrat apoi prin tine douăzeci și cinci de ani pe pământ, căci tu erai trâmbița Mea prin care Eu grăiam, iar la glasul Meu se adunau de ici, de colo, inimi cu dor în ele, căci glasul Meu era așa de dulce atunci, că lăsa omul coasa și venea la tine ca să Mă audă pe Mine. Eu când vedeam că le place izvorul, am căutat să- Mi fac oi din cei ce veneau, și îi învățam ce este oaia și ce este capra și ce este lupul, și la mulți le dădeam putere să se facă oi, fii ai împărăției cerurilor. O, dar nu era omul deprins cu inimă curată, că vai de cetatea peste care nu este prooroc, Verginico! Cine să le spună la oameni cum sunt Eu și cum vreau Eu? Cine dacă nu este prooroc de al Meu între oameni? Tu erai copil plăpând în fel și chip, dar glasul Meu cel prin gura ta îmbia omul la viață, la iubire, la dor de cer. Și veneau, Verginico, cu multul, dar Eu nu puteam să le cer viața, că nu Mi-o dădeau. Lupul se trezise și el la glasul Meu, și M-a cunoscut și, de teamă că rămâne flămând și gol, Mi s-a așezat în cale ca să-și ocrotească avutul. Dar și Eu luptam ca să-Mi fac miei din oameni, și să-i nasc din cer apoi, și să-i învăț să moară pentru viața lor, și apoi să-i am vii cu viața și să Mi-i pasc spre pășunile cele veșnice, să Mi-i pasc până în cer, Verginico. Tu primisei mare har de la Tatăl și de la Fiul și de la Duhul Sfânt, și îți lua foc inimioara de mila după om. Eu eram în pieptul tău și ardeam în el, iar tu ardeai în Mine, și te-ai făcut rug aprins, rugul din care Eu, Domnul Iisus Hristos, Îmi slobozeam glasul ca pe muntele unde Eu am vorbit cu Moise, din rug. Numai cu Moise am vorbit Eu din rug, și atunci rugul era înger, dar acum rugul erai tu, și din el am grăit la mulți. Dar unde sunt aceștia? Moise este viu, și cu Mine lucrător, dar aceștia cu care Eu atâta am vorbit prin rug în zilele tale, unde sunt aceștia?... Unde sunt aceștia?...
– Bunule Doamne, cum să-Ți mângâi durerea după ei? Îi iau în brațe pe cei de azi copii ai Tăi și Ți-i pun pe rană ca să Te mângâi cu ei pentru cei de atunci care s-au întors la vărsătura lor. Când eram în închisoare, Te rugam plângând să mă scoți să merg la ei ca să nu se piardă fără glasul Tău care-i striga mereu să vină după Tine. Nici atunci, că era vremea rea, nu voiau cu Tine, dar acum, când a venit vremea Ta cea bună! În vreme rea, toți caută la Tine, dar în vreme bună nu vin, și își trăiesc viața lor, și pe a Ta o lasă, bunule Doamne. Dar aceștia n-au rămas cu Tine nici la rău, nici la bine, nici pe soare, nici pe furtună, căci omul când are nu prețuiește și e prea greu acest păcat și îl osândește cu multul pe om. Dacă le-ai fi vorbit prin înger, mai era cum mai era, dar ai venit Tu după ei. Tu, nu înger a venit după ei, și ei n-au dat viața lor pe viața Ta. Acum eu sunt cu cerul, iar ei sunt în lume. Tu ai întrebat cu durere unde sunt aceștia. I-ai întrebat pe ei. Pe nimeni n-ai întrebat decât pe ei. Ziua mea de venire în cer lângă Tine a fost zi de mare durere pentru mine, că ei n-au stat cu Tine nici cât am fost eu între ei, iar apoi, unul câte unul au dat de pe ei slava Ta și viața Ta. Mă uit și azi după ei, dar în zadar. S-au dus și n-au mai venit, Doamne.
– Eu, Verginico, n-am voit să te supăr pe tine dacă am strigat și am zis: « Unde sunt aceștia?». Am zis pentru ei, nu pentru tine. Acum tu ești pe nori de îngeri și de sfinți în slavă și în sărbătoare, că mare este ziua ta în cer și pe pământ, și nu poate să fie ea zi de durere. Hai să Ne bucurăm, hai să întărim rodul cel ivit prin cei ce au rămas de la tine, din lucrarea Mea cu tine. Hai să le dăm celor ce stau la masă și celor ce împart din ea. Dacă din cei de atunci n-au voit să fie apostoli și prooroci și ucenici și lucrători de daruri și de haruri și de Dumnezeu, Noi am biruit apoi prin Sângele Meu, precum este scris despre cei ce au biruit prin Sângele Mielului spălându-și veșmintele în Sângele Lui. Și I-am făcut Tatălui împărăție și preoți și tron pe pământ, precum era
51