Nunta Mielului
mireasă, şi am trudit pentru găteala ei şi Eu şi ea, şi Mi-am aşternut masa nunţii, căci viaţa e de mare preţ, şi voiesc s-o vadă omul, s-o vadă şi să caute spre ea. Amin.
Dar ce este viaţa? Nimic nu este ea decât preţul ei. Eu sunt preţul vieţii omului, dar moartea din om Îmi stă împotrivă şi Mie şi lui.
Omule, a venit ceasul să Se preaslăvească Fiul Omului. Şi iată-L, Se preaslăveşte în cuvânt peste pământ, şi Tatăl Îl preaslăveşte pe El. A venit vremea aceea să nu mai păcătuieşti. Mă trimite Tatăl să iau moartea de pe pământ şi să aduc pe el suferinţă peste tot trupul. Amin. Moartea este păcatul, iar « cel ce suferă cu trupul o isprăveşte cu păcatul », precum a grăit Scriptura apostolilor Mei.
Să nu plângi după păcat, să nu plângi, omule, după vremea când îţi era bine cu păcatul. O, să nu plângi. Dar tu nu vei face ce-ţi spun Eu, şi vei plânge. Şi dacă vei plânge, să plângi cu Mine, omule. Să nu plângi singur, că omul în zadar plânge singur. Să cauţi la Mine cu plânsul tău şi să- Mi ceri să te iert. Şi dacă vei şti cum să-Mi ceri, Eu îţi voi spune că te-am iertat în clipa când ţiam dat viaţa Mea ca să te răscumpăr. Eu îţi voi spune să Mă ierţi tu că te-am luat din păcate şi să uiţi supărarea dintre Mine şi tine, şi apoi să ne împăcăm şi să-I dăm Tatălui actul împăcării dintre Mine şi tine, că mare şi de nepătruns a fost şi este taina iubirii dintre Mine şi om, iar cheia aceasta a fost dată la nepăsare şi n-a mai stat în uşă ca să pot Eu intra la om şi ca să poată omul intra la Mine. Şi iată ce am făcut. Am făcut o împărăţie nouă. Ea este cheia cu care Eu descui veacul cel nou, veacul ce va să fie. Mi-e mică împărăţia cea nouă, dar e mare cât cerul, după har. Ea este cheia. Cu ea am descuiat venirii Mele. Cu ea Mi-am aşternut pe pământ nunta Mea, nunta pe care Mi-a ţinut-o Tatăl în palme pentru acum când M-a trimis să-i adun pe nuntaşi, şi nunta aceasta nu va avea sfârşit. Amin, amin, amin.
Extras din Cuvântul lui Dumnezeu la Sărbătoarea Creștinătății Românești, ziua a doua, din 26-08-2001
***
Cuvântul naşterii din nou a lumii, acesta este cel ce te călăuzeşte pe tine spre ziua venirii Mele, poporul Meu cel din români. Sunt cu tine în casa ta şi cinăm mereu masă de veac nou şi de nuntă împărătească, iar Eu sunt Mirele tău, poporul Meu. Mirele este iubirea miresei, iar mireasa este iubirea Mirelui. Dar azi îţi spun o taină, taina dintre Mire şi mireasă, şi iată ce-ţi spun, popor iubit la sfârşit de timp: iubirea este un dor, nu este o bucurie. Dacă ea este o bucurie, îşi pierde mult din preţ şi din putere şi nu mai este ea când ea duce spre bucurie, căci iubirea este dor adânc, poporul Meu iubit, şi dorul acesta ţine în el viaţa ei. Amin. O, de ce Mă destăinuiesc Eu ţie cu această taină? Pentru că taina aceasta poartă în ea toată puterea venirii Mele care va să fie curând, curând, şi pe care o aşteaptă toţi cei din morminte şi mulţi de pe pământ. Toată venirea Mea aşteaptă mult de tot dorul dintre Mire şi mireasă, clipa lui cea mai adâncă, cheia care va desface slava feţei Mele în chip văzut cu voi pe pământ, naşterea cea cu răsunet mare a veacului nou, veacul ce va să fie după ce morţii se vor scula. Amin.
Nu e om să nu se teamă de sfârşitul lumii, de acest cuvânt care spune în el sfârşitul lumii. Dar dacă omul ar voi să citească vestea aceasta pe care Eu am spus-o acum două mii de ani, ar vedea că Eu am spus că iarăşi va să vin să-Mi aşez la loc împărăţia Mea cea stricată de om. O, ce bine ar fi să vrea omul să aştepte sfârşitul lumii şi învierea morţilor şi venirea Mea şi viaţa veacului ce va să fie! Ce bine ar fi, poporul Meu!
43