Nunta Mielului
Iubirea dintre Mire şi mireasă este dor adânc, şi nu ştiu cum să fac să-l deprind pe tot omul cu această frumuseţe pe faţă şi pe inimă. O, cum să fac, oare? Cum să fac, poporul Meu, să aşez pe pământ iubirea care Mă aşteaptă să vin? Cum să fac, oare, această minune care nu se va lua de la om? O, ce bine ar fi să se îmbolnăvească omul de iubire şi să nu se mai vindece de ea! Eu aceasta vreau de atâta timp! Glasul Meu care vorbea cu omul în rai, şi apoi pe pământ la început de om, e glasul care grăieşte şi azi cu omul. Naşterea din nou a lumii aşteaptă după dorul omului, aşteaptă prea mult după om. Iubirea care Mă aşteaptă să vin e tot ce aşteaptă cerul de pe pământ, iar ea nu se va lua de la om, şi Eu aşa i-am spus Martei: « Maria şi-a ales partea cea bună, care nu se va lua de la ea ». Amin, amin, amin. Pecetluiesc acest cuvânt şi îl ridic la inima Mea şi îl cobor până la inima omului, ca să ia omul în el această minune care nu se va lua de la el. Amin.
Naşterea din nou a lumii se va face prin pocăinţă şi prin iubirea care nu se va lua de la om. Numai iubirea şi dorul care o face pe ea poate aduce chipul cel frumos pe faţa omului, pocăinţa inimii, care arătându-şi faţa îi face omului faţă dulce şi frumoasă. Dacă M-ar întreba omul ce este naşterea din nou a lumii şi cum va fi ea, Eu i-aş răspunde că pocăinţa cea dulce şi dorul din inima omului, aceasta înseamnă naşterea care va să vină să înnoiască lumea. Iubirea care Mă aşteaptă să vin, aceasta aduce cu ea naşterea din nou a lumii şi pe născătorii ei, şi pe Mine, Domnul şi Mirele nunţii, în taina iubirii care Mă aşteaptă să vin, căci tot şi toate aşteaptă venirea Mea, venirea Fiului Omului. Amin.
Dragostea dintâi este mare taină. Ea se cheamă aşa pentru că omul iubeşte deosebit întâia clipă a iubirii, iar dorul este cel ce iubeşte atunci, şi el îi dă inimii putere de iubire. Dragostea dintâi este cea fără de păcat, şi aşa a iubit la început omul cel întâi zidit, şi se desfăta cu iubire între toate câte Eu le-am făcut pentru el. Dar dacă el s-a smuls apoi din Mine, s-a născut şi durerea lui, şi apoi s-a născut şi dorul, dar omul nu mai atinge cu mintea taina plânsului din el, dorul după fericirea lui, veşnica lui căutare după viaţă. Când omul a pierdut din iubire taina ei, dorul din ea, atunci el a rămas cu bucuria iubirii, şi aşa ştie el acum iubirea. Dar Eu, acum, după şapte mii de ani de dureri şi de bucurii între cer şi pământ rostesc şi spun: iubirea nu este bucurie, şi este dor. Când ea duce spre bucurie, se pierde puterea ei, căci dorul din ea este cel ce ţine în el viaţa ei. Eu aşa iubire am, şi ea este mai înainte de toţi vecii, şi cu dorul din ea am făcut tot şi toate, şi cu dorul din ea Mă nasc azi cuvânt pe pământ la ieslea Mea din acest sătuţ pe care atât îl iubesc cât la început l-am iubit când din vatra lui am luat lut cu mâna şi l-am făcut pe om. Amin.
Mergi, Ierusalime, şi te bucură cu dor şi nu cu bucurie. Mergi, şi faţa Mea să strălucească pe faţa ta, poporul Meu de la sfârşit de timp. Sărbătoarea naşterii Domnului, aceasta serbezi tu azi lângă cei din sătuţul Meu de azi. Atunci am venit în Betleem, iar acum am venit în acest sătuţ pe care omul l-a numit cu numele pământului, şi acest nume s-a născut cu mare taină prin îngerii Mei cei ce au vegheat pentru numele sătuţului Meu de azi( Glodeni, n. r.).
Extras din Cuvântul lui Dumnezeu la praznicul Naşterii Domnului, din 07-01-2002 ***
În duh de sărbătoare de Rusalii cobor de lângă Tatăl cuvânt pe pământ. Amin, amin, amin. O, străjeri din grădină, sunt Domnul! Deschideți cuvântului Meu și așezați-l în cartea Mea de azi. Suflu peste voi, că sunteți osteniți de tot, fiindcă Mi-ați pregătit sărbătoare ca să Mă întâlnesc Eu cu omul în grădina întâlnirii. Amin.
44