Nunta Mielului
Iată grădinile Mele, şi în ele mireasa Mea, poporul Meu mireasă, popor frumos, împodobit cu haina nunţii şi cu candela arzând tot timpul. Vă dau din când în când grădinile Mele ca să vă desfătaţi cereşte în ele. Căutaţi să ştiţi taina mângâierii cereşti, că dacă Eu, Domnul, nu Mă pot mângâia cu voi, cei ce veniţi în grădinile Mele, nici voi nu vă puteţi mângâia. Veniţi cu dorul plin de Mine când veniţi. Izvorul acesta e apa vieţii. Spălaţi-vă faţa în el, că e vindecător. Cuvântul Meu e mângâierea. Luaţi-l şi întăriţi inimile voastre şi nu uitaţi că Eu sunt blând şi smerit cu inima, căci aşa voieşte Tatăl să fie fiii Lui.
Suflu cu cuvântul şi îi adun pe cei ce vin şi le dau din masa nunţii. Mângâiaţi-vă, voi, cei veniţi la nuntă! Sunt Mirele nunţii. Cu cântări dulci, cu vorbiri dulci, cu duh de bucurie să petreceţi, că Eu, Domnul, sunt flămând de voi şi Mi-e dor, căci dorul după om e tot ce mai am. Dar Eu vreau omul. Vreau să-i trag pe toţi la masa Mea, la masa mângâierii, căci viaţa este lumina oamenilor. Amin. Daţi zor bucuriilor nunţii. Bucuraţi-vă şi vă veseliţi ca în cer, căci aici sunteţi în grădinile Domnului. Eu, Domnul, am grăit şi am făcut. Amin.
Iar mâine, din nou vă voi îmbrăţişa în cuvânt. Vă voi învăţa, vă voi mângâia, vă voi hrăni şi vă voi spune de iubire, căci iubirea, Eu sunt. Amin, amin, amin.
Extras din Cuvântul lui Dumnezeu la Sărbătoarea Creştinătăţii Româneşti, ziua întâi, din 25-08-2001
***
Hai, fiilor de la iesle! Nu e vreme de odihna trupului. Deşteptaţi-vă din aşternuturi şi luaţi şi aşezaţi în carte glasul Mirelui, că e sărbătoare în sătuţul cuvântului Meu. Zilele nunţii Mele cu voi sunt mângâierea Mea, că Eu îi strâng pe mulţi pe lângă voi când Mă vestesc peste pământ cu zile de nuntă, şi fi-va în zilele ce vin să nuntim tot mai mult, că e vremea, fiilor. Hai, învioraţi-vă trupurile şi sculaţi-vă la lucru ca să gătim pentru trupul şi pentru sufletul celor veniţi la nuntă, să gătim masa şi să-i facem să se aşeze şi să le dăm. Amin, amin, amin.
Îmbrăţişez în cuvânt ziua a doua de sărbătoare şi pe cei adunaţi care ştiu cine este Cuvântul şi care se aşează întru El. Mângâierea Mea trage la cei neputincioşi, căci cei neputincioşi au nevoie de doctor, nu cei sănătoşi. Îi cuprind pe toţi în cuvânt, că Eu îl rabd pe om de şapte mii de ani, şi Mă gândesc cu tot cerul ce pot să-i fac omului să-Mi audă suspinul, suspinul Meu cel după om. Când eram cu trupul pe pământ, lucram mai presus de fire şi aşa îi adunam pe mulţi pe urma Mea pe unde treceam cu ucenicii, că fără ucenici Eu nu umblam. Îi adunam pe mulţi şi îi făceam să se aşeze dându-le să mănânce pâine şi peşte ca să le pot spune apoi de Mine, Cel venit din cer după om. Acum îi adun cu cuvântul pe cei iubiţi. Sun din trâmbiţă şi ei se adună. Am răzbit cu cuvântul peste pământ, şi când Mă vestesc cu zile de nuntă, Îmi iau trâmbiţaşii vestea şi o împrăştie în cele patru vânturi, şi cei vestiţi vin, se adună la nuntă, iar Eu, Mirele nunţii, Mă dau lor şi îi îmbiu la izvoarele vieţii.
Viaţa are preţ mare. Pentru viaţa omului a fost să-Mi dau Eu viaţa Mea, dar omul nu pune preţ pe viaţa lui, pe preţul vieţii lui. Mă doare nepreţuirea de la om. Mă doare că nu ştie omul ce este iubirea. Când îl văd pe om fără iubire, Mă doare. Când îl văd pe om fără Mine, plâng. O, cine este cel ce ştie că Eu plâng după om ca să-l fac pe om să-Mi şteargă suspinul şi lacrima lui? Plâng, şi Mi-e plânsul plin de dor, şi plâng. Cine pune preţ pe Mine ca să Mă aibă apoi de bogăţie a lui? Se încântă omul de toate câte sunt şi de toate câte face el, şi caută să-şi umple golul inimii, şi căutarea lui nu se sfârşeşte, iar Eu stau afară bătând sfios la uşa inimii lui. Acum Mi-am gătit o
42