Nunta Mielului
Iată grădinile Mele , şi în ele mireasa Mea , poporul Meu mireasă , popor frumos , împodobit cu haina nunţii şi cu candela arzând tot timpul . Vă dau din când în când grădinile Mele ca să vă desfătaţi cereşte în ele . Căutaţi să ştiţi taina mângâierii cereşti , că dacă Eu , Domnul , nu Mă pot mângâia cu voi , cei ce veniţi în grădinile Mele , nici voi nu vă puteţi mângâia . Veniţi cu dorul plin de Mine când veniţi . Izvorul acesta e apa vieţii . Spălaţi-vă faţa în el , că e vindecător . Cuvântul Meu e mângâierea . Luaţi-l şi întăriţi inimile voastre şi nu uitaţi că Eu sunt blând şi smerit cu inima , căci aşa voieşte Tatăl să fie fiii Lui .
Suflu cu cuvântul şi îi adun pe cei ce vin şi le dau din masa nunţii . Mângâiaţi-vă , voi , cei veniţi la nuntă ! Sunt Mirele nunţii . Cu cântări dulci , cu vorbiri dulci , cu duh de bucurie să petreceţi , că Eu , Domnul , sunt flămând de voi şi Mi-e dor , căci dorul după om e tot ce mai am . Dar Eu vreau omul . Vreau să-i trag pe toţi la masa Mea , la masa mângâierii , căci viaţa este lumina oamenilor . Amin . Daţi zor bucuriilor nunţii . Bucuraţi-vă şi vă veseliţi ca în cer , căci aici sunteţi în grădinile Domnului . Eu , Domnul , am grăit şi am făcut . Amin .
Iar mâine , din nou vă voi îmbrăţişa în cuvânt . Vă voi învăţa , vă voi mângâia , vă voi hrăni şi vă voi spune de iubire , căci iubirea , Eu sunt . Amin , amin , amin .
Extras din Cuvântul lui Dumnezeu la Sărbătoarea Creştinătăţii Româneşti , ziua întâi , din 25-08-2001
***
Hai , fiilor de la iesle ! Nu e vreme de odihna trupului . Deşteptaţi-vă din aşternuturi şi luaţi şi aşezaţi în carte glasul Mirelui , că e sărbătoare în sătuţul cuvântului Meu . Zilele nunţii Mele cu voi sunt mângâierea Mea , că Eu îi strâng pe mulţi pe lângă voi când Mă vestesc peste pământ cu zile de nuntă , şi fi-va în zilele ce vin să nuntim tot mai mult , că e vremea , fiilor . Hai , învioraţi-vă trupurile şi sculaţi-vă la lucru ca să gătim pentru trupul şi pentru sufletul celor veniţi la nuntă , să gătim masa şi să-i facem să se aşeze şi să le dăm . Amin , amin , amin .
Îmbrăţişez în cuvânt ziua a doua de sărbătoare şi pe cei adunaţi care ştiu cine este Cuvântul şi care se aşează întru El . Mângâierea Mea trage la cei neputincioşi , căci cei neputincioşi au nevoie de doctor , nu cei sănătoşi . Îi cuprind pe toţi în cuvânt , că Eu îl rabd pe om de şapte mii de ani , şi Mă gândesc cu tot cerul ce pot să-i fac omului să-Mi audă suspinul , suspinul Meu cel după om . Când eram cu trupul pe pământ , lucram mai presus de fire şi aşa îi adunam pe mulţi pe urma Mea pe unde treceam cu ucenicii , că fără ucenici Eu nu umblam . Îi adunam pe mulţi şi îi făceam să se aşeze dându-le să mănânce pâine şi peşte ca să le pot spune apoi de Mine , Cel venit din cer după om . Acum îi adun cu cuvântul pe cei iubiţi . Sun din trâmbiţă şi ei se adună . Am răzbit cu cuvântul peste pământ , şi când Mă vestesc cu zile de nuntă , Îmi iau trâmbiţaşii vestea şi o împrăştie în cele patru vânturi , şi cei vestiţi vin , se adună la nuntă , iar Eu , Mirele nunţii , Mă dau lor şi îi îmbiu la izvoarele vieţii .
Viaţa are preţ mare . Pentru viaţa omului a fost să-Mi dau Eu viaţa Mea , dar omul nu pune preţ pe viaţa lui , pe preţul vieţii lui . Mă doare nepreţuirea de la om . Mă doare că nu ştie omul ce este iubirea . Când îl văd pe om fără iubire , Mă doare . Când îl văd pe om fără Mine , plâng . O , cine este cel ce ştie că Eu plâng după om ca să-l fac pe om să-Mi şteargă suspinul şi lacrima lui ? Plâng , şi Mi-e plânsul plin de dor , şi plâng . Cine pune preţ pe Mine ca să Mă aibă apoi de bogăţie a lui ? Se încântă omul de toate câte sunt şi de toate câte face el , şi caută să-şi umple golul inimii , şi căutarea lui nu se sfârşeşte , iar Eu stau afară bătând sfios la uşa inimii lui . Acum Mi-am gătit o
42