Nunta Mielului
Nu mai e pe nicăieri masă de cină pe pământ. Masă de mângâiere între Mine şi om nu mai e. O, nu mai e omul deprins cu Mine la masa lui. Nimeni nu-i mai spune omului de masa Mea cu el. Mi-e duhul tot un dor după om, că omul e pribeag, şi Eu vin din cer şi îi ţin calea şi îl chem la masa Mea.
Omule, tu nu mai ştii de bucurii, dar Eu îţi ies în cale şi îţi mângâi duhul şi te îmbiu spre Mine. Mă fac izvor răcoritor de suflet şi Mă dau să Mă bei spre viaţa ta. Iată izvorul! Îmi desfac masa de nuntă şi Mă pun pe ea cu multul, şi Mă fac apă vie pentru sufletul tău şi îţi cer viaţa ta ca să ţi-o înnoiesc, şi apoi să te dezmierd şi să te înmiresmez, precum vezi că fac cu poporul Meu mireasă, care trudeşte cu Mine pentru viaţa ta, omule pribeag. O, M-a trimis Tatăl pe pământ după om, şi Eu vin, şi Mă gătesc venind, şi Mă aşez în calea omului şi îl învăţ să Mă cunoască dacă bat la uşa lui, iar taina aceasta s-a pierdut din inima omului.
O, poporul Meu mireasă, hai să-l deprindem pe tot omul să ştie ce este petrecerea Mea cu tine, nunta Mea cu tine înaintea fiilor oamenilor. Aceasta este venirea Mea cea de după două mii de ani, venire dulce şi nu cu mânie venire. Am venit şi te-am chemat, şi tu M-ai auzit şi Miai cunoscut glasul. Iar Eu apoi te-am cuprins şi te-am născut din acest cuvânt şi te-am împodobit cu frumuseţe din cer şi ţi-am dat nume nou şi te-am numit mireasă, poporul Meu, iar tu faci voia Mirelui. Acum întindem masa nunţii pe pământ şi vestim în patru zări să vină cei chemaţi, iar pe cei ce vin îi aşezăm la masă şi le dăm duh ceresc, duhul mângâierii le dăm. Cel ce se lasă spre mângâierea Mea, acela se pătrunde de ea şi Îmi cunoaşte venirea şi vine la ea şi se hrăneşte din ea, căci Eu aici vin, aici, unde Mi-am pregătit loc, ca acolo unde sunt Eu, să fie şi ai Mei, şi cu ei să-Mi aştern pe pământ slava Mea, cuvântul Meu care cheamă omul la masa Mea. O, n-aş mai strânge masa Mea de pe pământ, masa Mea cu omul, căci duhul şi mireasa mereu zic: „ Vino!“. Şi Eu mereu vin la glasul miresei, dar mireasa Mi-e mică, şi trudesc din greu prin ea pe pământ, şi sprijin pentru ea nu găsesc. Dar Eu sunt Cel ce sunt, şi biruiesc pentru ea şi pentru slava Mea înaintea oamenilor, ca să vină oamenii spre ea şi să-Mi lărgesc cortul nunţii tot mai mult şi să-l bag pe om sub ocrotirea Mea, că e greu pe pământ. Geme pământul la Mine şi Îmi spune mereu că e greu jugul lui, că e prea mult păcat pe pământ, şi e mare cât şapte mii de ani.
Voiesc, omule, să te deprind să nu mai faci păcat, că Eu am făcut cerul şi pământul pentru binecuvântare, nu pentru blestem, iar păcatul tău este blestem peste pământ. Voiesc acum să te deprind să auzi glasul Meu şi să ieşi înaintea Mea şi să te primeneşti pentru ca să Mă primeşti. Cu zile de iubire, cu zile de nuntă Mă aştern în calea ta, iar zilele mâniei sunt pentru cei ce nu vin. Dar vino, omule, vino la chemarea Mea şi ia mângâiere, şi vei putea cu ea dacă iei. Sunt Fiul Tatălui Savaot, şi Mi-a dat Tatăl să-ţi dau împărăţia Lui şi s-o faci vie peste tine şi să te sfinţeşti pentru ea şi să zici: „ Tatăl nostru, Care eşti în cer, sfinţească-se numele Tău, vie împărăţia Ta, fie voia Ta pe pământ ca şi în cer, Tată“. Aşa să zici, omule pribeag, că Eu pe ucenicii nunţii Mele aşa i-am învăţat să ceară la Tatăl, şi să se facă ucenicii Mei dacă cer aşa, căci fiii Tatălui sunt cei ce fac voia Tatălui. Amin.
Voi, cei ce aţi venit la glasul Meu care vă cheamă la nuntă, deschideţi-vă auzul şi înţelegeţi că fiii Tatălui sunt cei ce fac voia Tatălui, şi aceştia spun: „ precum în cer aşa şi pe pământ, Tată“. Îmi desfac cărarea şi vin şi vă învăţ să fiţi ca în cer pe pământ, că aceasta este voia Tatălui. Puţin, puţin, şi nu va mai fi pe pământ decât voia Tatălui şi fiii ei, căci Tatăl aşa voieşte. Amin.
41