Nunta Mielului
în Mine pentru tine. Minune este să te naști de sus, omule, și apoi să fii. Mai mare minune ca omul cel născut de sus nu este minune. Nu te rușina, omule, cu nașterea ta de sus în mijlocul lumii fără Dumnezeu. Nu te înveli cu lumea ca să-Mi spui că nu te mai primește în ea dacă te vede după voia Mea. Fă-o tu pe ea să se rușineze cu sulemeneala ei, că lumea nu este frumoasă la față, și de aceea se vopsește, și cu vopseala ei te trage să fii ca ea și nu ca Mine, că ea se vede, dar Eu stau în taină cuprins și nu Mă poate lumea vedea.
Iată ce mare minune este să faci tu voia Mea în mijlocul lumii, omule. Dacă tu Mă lași să te fac Eu după chipul și asemănarea Mea, tu vei învia pe morți, omule, și vei fi asemenea Mie. O, nu lăsa morții fără înviere, că iată câtă înviere vreau să-ți dau ție și morților din morminte și morților fără de morminte, omule! O, uită-te la poporul Meu mireasă și ia de la el chipul Meu, și ia iubirea dintre Mire și mireasa Mea. Iubirea dintre Mire și mireasă e iubire fără de sfârșit, iar dacă ea se sfârșește, ea este altceva, nu este iubirea.
Voi, doinași chemați la nunta Mea cu mireasa Mea! Dacă Mă iubiți veșnic, veniți mereu la Mine, că iubirea vine fără de sfârșit spre Cel din Care ea purcede peste om. Toate grădinile Mele în care Eu Îmi desfăt mireasa sunt daruri dulci pe care voi să vi le dau din când în când ca să-Mi simțiți în ele iubirea Mea dintre Mire și mireasa Mea, și găteala miresei, daruri dulci pentru om. Împodobiți grădinile Mele cu graiul cel dulce al doinelor și al poemelor care stau ascunse în sufletul acestui neam, neamul român, neamul cel ales să-Mi fie casă pentru venirea Mea după două mii de ani. Veniți în grădinile Mele, veniți cu iubire sfântă, veniți cu sfială sfântă și cu straie de nuntă veniți, că aceste grădini sunt întocmite la cuvântul Meu și la truda miresei Mele, poporul Meu mireasă, mireasa care se jertfește pentru Mire ca să-I dea viață din viața ei precum Mirele i-a dat ei. Nu vă fie milă sau rușine de lume. Fie-vă milă de îngeri, nu de om, și îmbrăcați-vă trupul în straie de nuntă, voi, fii și fiice ale oamenilor care dați să înviați la cuvântul Meu care strigă la morți să învieze.
Extras din Cuvântul lui Dumnezeu la Sărbătoarea Creștinătății Românești, ziua a treia, din 10-06-2001
***
Deschideţi Domnului, voi, străjeri de la ieslea cuvântului! Vin nuntaşi, fiilor, iar Eu, Domnul, Îmi desfac sânul şi le dau. Amin, amin, amin.
Mi-e duhul tot un dor după om. Mă aşez cu zile de nuntă cerească pe pământ şi îl chem pe om să-i dau din masa nunţii Mele cu voi, fiilor de la iesle. Dau mereu să-l trag pe om sub mantia Mea, că el nu ştie singur. Pe pământ nu mai este drum spre Mine, iar Eu Îmi cobor calea Mea spre om şi îi spun: iată, omule, calea! Găteşte-te pentru ea, că e dulce calea Mea cu omul, dar ţie nu-ţi mai spune nimeni de ea. Vin Eu să-ţi spun şi să te îmbiu pe calea vieţii şi să te deprind cu ea, că tu eşti fără mângâiere şi eşti pribeag pe pământ. O, nu te teme! Vin Eu. Amin, amin, amin.
Mă aşez cu zile de nuntă pe pământ, iar grădinile Mele se gătesc să-Mi primească nuntaşii. Tu, poporul Meu mireasă, eşti ostenit, căci cu tine Îmi lucrez slava nunţii, că zilele de nuntă se gătesc cu trudă, dar bucură-te şi veseleşte-Mi nuntaşii, că Eu, Domnul, am sunat şi i-am adunat din cele patru vânturi şi îi hrănesc cu cuvântul şi îi mângâi cu el şi îi deprind să-Mi cunoască venirea şi să se aşeze întru ea precum tu te-ai aşezat, poporul Meu mireasă.
40