Despre chipul cioplit şi semnul crucii
Extras din Cuvântul lui Dumnezeu la praznicul Înălțării sfintei cruci, din 27-09-2009 ***
O, ce este crucea, fiilor care aţi venit să luaţi de la Mine cuvântul învăţăturii de sus? Ea este moartea omului vechi, omul care s-a stricat prin păcat. Ea este suferinţa şi învierea prin suferinţă, căci numai cei de sub suferinţă caută după Dumnezeu şi-L află pe El, pe Păstorul Cel cu crucea, pe Cel ce a călcat cu moartea pe moarte şi a dat oamenilor învierea prin învierea Sa. O, nu veţi găsi iubire de cuvânt atât de dulce cum este ea în cuvântul Meu de peste voi, cuvânt din cer, nu de pe pământ grăit. O, să nu daţi înapoi de pe calea cea cu înviere pe ea, căci calea cea cu cruce omoară păcatele din om, şi nu mai este mort omul prin păcat, căci nu este peste om moarte în afară de păcat, iar când omul are cruce îşi pironeşte pe ea păcatul din el şi înviază, şi se face purtător de Dumnezeu cel ce gustă din suferinţa crucii, şi se fac fraţi ai Mei cei ce iubesc pentru ei crucea. Eu vă învăţ dulce tot ceea ce vă învăţ, căci suferinţa îl face dulce la Mine pe om, iar păcatul îl face amar, îl face suferinţă a Mea pe om, căci pentru păcatul omului Eu am suferit amarul crucii, dar el Mi-a fost dulce din pricina iubirii Mele pentru om, iubire care Mă făcea să uit batjocura şi durerea crucii, căci cu acestea am plătit Eu viaţa omului cel căzut prin păcat.
Extras din Cuvântul lui Dumnezeu la praznicul Pogorârii Duhului Sfânt, din 23-05-2010 ***
Mă vestesc la porţi că vin cuvânt în carte, ca să Mi se deschidă cartea Mea cea de azi şi să intru şi să-Mi las în ea cuvântul venirii Mele, că Eu, Domnul, vin cuvânt pe pământ în zilele acestea şi-Mi lucrez mult pe poporul cuvântului Meu, şi dau din hrana Mea de pe masa lui cu Mine oamenilor, prin împărţitorii Mei, care de la Mine iau şi dau, şi fericiţi şi iar fericiţi sunt şi vor fi cei ce se apleacă să ia, cei ce deschid cu inima şi cu credinţa la glasul Meu cel de azi, care umple văzduhul între cer şi pământ, însoţit fiind Eu de sfinţii Mei şi de cetele de îngeri, iar duhurile rele se cutremură la glasul Meu, pe care-l aud şi cei din morminte, şi se jeleşte satana şi îngerii lui cei căzuţi din vrednicia lor cea de la Mine dată lor la început când văd ei că Eu, Domnul Iisus Hristos, Îmi desăvârşesc venirea Mea cea scrisă în Scripturi să fie ea cu oamenii în zilele cele de apoi, şi dau, cumva, să vestesc pe oameni mai întâi, şi apoi să împlinesc, şi altfel Eu n-am lucrat, căci Dumnezeu aşa este: mai întâi Se vesteşte şi apoi lucrează între oameni lucrarea Sa. Amin.
Mă vestesc ţie, poporul Meu, cu sărbătoarea crucii, că pe tine te am acum casa Mea şi masa Mea şi cale a venirii Mele în mijlocul oamenilor pe pământ. O, oamenii de pe pământ dorm, tată, şi somnul lor este negrija de suflet şi de Dumnezeu şi este necredinţa la mulţi între cei prinşi de duhul trufiei vieţii şi al poftelor ei celor din trupurile lor. O, cât Mă doare de la depărtarea de Mine a gândului omului! Când văd că pe om nu-l doare aceasta şi că n-are timp să se gândească la Dumnezeu, Mă doare, şi durerea Mea nu e ca a omului, ci e lungă şi multă şi grea şi n-are mângâiere, că nimeni nu Mi-ar putea mângâia rana Mea cea grea, decât cel ce Mi-o face şi-Mi tot pune pe ea, fiindcă el nu ştie durerea pe care o face. Poporul Israel n-a ştiut din pricina orbirii lui cea de la trufia lui, n-a ştiut, n-a vrut să ştie ce face când Mi-a făcut durerea lepădării lui de Mine şi Mi-a dat crucea şi M-a blestemat cu moarte pe cruce, iar cel orbit de trufia vieţii, acela zadarnic mai vorbeşte de Dumnezeu şi de adevăr şi de frumos, căci duhul trufiei stă martor între Mine şi el, învinuindu-l şi smulgându-l din cartea vieţii, şi nu este om mai trufaş ca şi cel ce nu-şi recunoaşte şi nu-şi vede trufia, căci cel ce mănâncă şi îi place ce mănâncă nu-şi mai vede faţa, ci numai pe cele cu care el se hrăneşte şi gustul lor cel plăcut la vedere şi apoi în pântecele lui.
65