Despre chipul cioplit şi semnul crucii
dulce inimii lui . Grăiesc duios , dar plin de durere fără de mângâiere , şi durerea Mă face duios în cuvânt . Aş vrea , omule , să pot să te ajut . Sunt străin în calea ta , dar sunt Dumnezeu din Dumnezeu şi te îndemn spre duh duios , ca să ne primim unul pe altul apoi . Amin .
E sărbătoarea crucii , poporul Meu . E zi de pomenire a crucii Mele , crucea pe care trupul Meu a trecut spre moarte , şi apoi din moarte la viaţă prin cruce , fiule . O , ce sfinţi cu inima şi cu credinţa erau străbunii cei sfinţi ! Puneau crucea pe toate lucrurile şi lucrările lor şi se făcea ea păzitoarea şi sfinţitoarea pentru ei . Te-am povăţuit să-ţi faci cruce frumos pe trupul tău , să te închini frumos şi sfânt prin semnul sfintei cruci , şi multe cruci ţi-am spus , tată , să închini vieţii tale cu Mine . O , aşa să împlineşti , fiule , căci cine nu ascultă de cuvântul lui Dumnezeu se face vinovat de neascultare , tată . O , fii treaz la închinare , şi la rugăciune fii fierbinte , căci tu închipui în taină lucrarea îngerilor în vremea închinării tale lui Dumnezeu , iar grija pentru rugăciune să-ţi fie dulce ca şi rugăciunea , şi rugăciunea ca şi grija de dulce , că e nevoie de mijlocitori din cer şi de pe pământ deodată pentru neamul omenesc , care a fost şi care este , şi te-am ales să-Mi slujeşti aşa , poporul Meu . La sfânta liturghie cei sfinţi se îndeamnă unul pe altul pentru lepădarea grijii lumeşti , fiindcă în taină ei închipuie pe heruvimi şi se fac purtători de Dumnezeu , căci Sfintele se dau sfinţilor şi se uneşte omul cu Dumnezeu prin mare taină şi lucrare de taină , iar când faci semnul sfintei cruci pe trupul tău tu eşti mai treaz , mai atent , mai viu cu rugăciunea , mai păzit împotriva gândurilor care dau să năpădească din afara ta asupra părtăşiei tale cu Mine şi cu cerul , şi de aceea te-am povăţuit Eu să faci cruce mereu , ca să-ţi amintească ea să fii mereu închinător şi cu duhul mereu treaz , că bine este să fie omul mereu cu Domnul , în toate cu Domnul , ca să nu mai aibă el clipe de deşertăciune , de golire sufletească , ci numai îmbrăcat în Hristos să fie mereu , mereu , numai cu Mine să fie el , că e greu fără Dumnezeu pe pământ , iar cei ce stau mereu un duh cu Mine simt numaidecât şi cea mai mică despărţire de Mine a lor şi se întorc numaidecât în Mine , şi cu iubire fac aceasta , ca mama care-şi are pruncuţul mic şi-şi are numai la el gândul şi dorul şi iubirea şi bucuria ei .
O , să dai din duhul tău apoi , din trăirea ta , din iubirea ta de Dumnezeu să dai , fiule , să dai celor ce vin spre naşterea de sus şi să le dai putere să se facă fii ai lui Dumnezeu între oameni , că altfel de viaţă trage spre deşertăciunea vieţii pe om , trage când omul nu se aşteaptă , dar veghea cea sfântă încununează dorul din inimă şi-l aseamănă cu heruvimii pe cel iubitor de Dumnezeu şi-l trage spre grija de cer prin toate câte el trece şi face , şi aşa stă el în Dumnezeu ,
65