Despre chipul cioplit şi semnul crucii
cum că nu este Evanghelie a Mea cuvântul Meu de azi, cu care vă păstoresc pe voi şi pe ei chiar împotriva voinţei lor, ci să citească desluşit în Scripturile care Mă vestesc că voi veni la sfârşit de timp şi că tainic voi lucra şi voi păstori neamurile cu toiag de fier, cu cuvântul Meu de Păstor al păstorilor şi al oilor şi că numele Meu este minunat la sfârşit de timp şi se cheamă Cuvântul lui Dumnezeu. O, să nu Mă aştepte omul cu împărăţia Mea pe pământ aşa cum crede el că va veni ea, căci împărăţia Mea când este, ea în om este şi este frumoasă şi luminează acolo unde ea îşi face locaş sfânt, căci scris este în cuvântul Meu cel de acum două mii de ani şi care spune că: « Cel ce crede în Mine, voi veni la el şi Îmi voi face locaş la el şi voi cina cu el şi Mă voi arăta lui », şi acesta este cuvânt adevărat. Amin.
O, să nu se smintească nimeni întru voi între cei ce sunt cu voi şi între cei ce vin să ia pe Domnul de la voi, căci precum se mai găseşte câte un rod bun între cei din biserica din lume, aşa mai este şi între voi câte un rod rău spre încercarea celor ce nu merită decât sminteală, şi apoi despărţire de Mine prin faptele lor neştiute de mulţi. O, ca să se despartă de voi şi de lucrarea Mea cu voi cel ce a venit şi vine să fie cu Mine şi cu voi, acela nu poate s-o facă mai bine decât urânduvă pe voi, cei iubiţi de Mine, şi smintindu-se întru voi, cei ce atât de greu Mă purtaţi dinspre cer spre pământ, fiilor copii purtători de Dumnezeu între oameni în zilele acestea. O, greu apasă acest păcat peste cei ce ajung să vă urască şi să se smintească întru voi aşa cum se sminteau întru Mine cei mulţi din vremea Mea, care nu voiau cu lumina, ci voiau cu faptele lor cele ascunse şi departe cu ele de voia Mea în om. Voi însă sunteţi comoara Mea cea pusă la scumpit şi ies cu voi din când în când în mijlocul oamenilor, şi veţi fi voi mângâiere multora în vremea necazului mare care va să vină peste fiii oamenilor şi mulţi vor căuta spre voi atunci şi vor lua mângâiere de la Mine prin voi în multa lor durere, că multă va fi.
Şi iată ce spun Eu în zi de sărbătoare a crucii: Voi, cei ce credeţi prin cei credincioşi Mie cuvântului Meu de azi, fericiţi veţi fi curând, curând, când slava Mea se va arăta multora prin acest cuvânt! Iar celor ce se smintesc întru Mine şi întru cei credincioşi Mie le spun aşa: O, fericiţi aţi fi fost voi dacă nu v-aţi fi smintit întru Mine, Cel ce locuiesc în cei ce Mă poartă spre om! O, mai bine v-ar fi fost vouă să vă smintiţi de voi înşivă, şi apoi să deschideţi mari ochii şi să vă priviţi bine faţă în faţă cu voi înşivă şi să vă miraţi de purtarea voastră, spre pocăinţa şi spre mântuirea voastră, şi nu să vă smintiţi de cei ce cu greu Mă poartă ca să fiu Eu pe pământ cu oamenii.
M-am slăvit acum în voi înaintea oamenilor, o, fii ai cuvântului Meu de azi, şi Mă voi slăvi în ei înaintea voastră prin lucrarea Mea cu voi, căci mulţi se vor scula din păcatele lor şi îşi vor înnoi viaţa şi vor lua din râul cuvântului Meu de la voi şi se vor spăla în el şi vor vedea cu ochii lor mântuirea cea de la Mine, şi fericiţi sunt şi vor fi cei ce cred prin cei credincioşi Mie cuvântul Meu de azi, cuvântul Tatălui şi al Fiului şi al Duhului Sfânt, în a cărui nume se închină lui Dumnezeu cei ce cred prin cei credincioşi Lui. Amin. Acest nume, Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt, este numele în care se botează cei ce cred, şi aşa s-a aşezat pe pământ numele şi semnul sfintei cruci pe trupul celor credincioşi, care îşi închină trupul cu acest nume, cu mâna dreaptă, cu trei degete ale ei, pe frunte, pe piept, pe umărul drept şi pe cel stâng, însemnându-se ei cu moartea şi cu învierea Mea prin cruce. Amin.
Eu sunt Cel ce sunt, şi am stat cu voi în mijlocul oamenilor, şi numele Meu de peste voi se cheamă Cuvântul lui Dumnezeu, numele lui Iisus Hristos la sfârşit de timp. Amin, amin, amin.
64