Despre chipul cioplit şi semnul crucii
neamului român , dat Mie de Tatăl să-Mi fie casă de venire acum , la sfârşit de timp , şi de credinţă în oameni . O , puţini , puţini trag cu duhul credinţei , de la care să vină învierea Mea în om ! Pe aceia Eu , Domnul , îi iau în arca Mea , şi prin ei Îmi mai trag în ea pe cei ce întind mâna spre Mine ca să le dau scăparea , şi aşa Îmi voi întocmi Eu popor credincios şi de nebiruit pe pământ înaintea neamurilor depărtate de Dumnezeu pentru cale fără Domnul pe pământ cu ei , şi aşa Îmi port Eu crucea venirii Mele , calea Mea cea plină de dor clocotitor ca să-i trag pe toţi la Tatăl , fie cu Duhul Sfânt , fie cu foc , căci Duhul Meu suflă , dar nu găseşte în calea Lui dintre cei născuţi din Duhul ca să se atragă , ci găseşte om uscat , pârjolit de focul fărădelegii a tot pământul şi de care s-a umplut pământul de la margini la margini prin oameni fără duh şi care nu vor să audă de naşterea cea de sus a omului .
O , omule , crucea ta e ruşinoasă , tată . Viaţa ta e tot o suferinţă , tot o alergare după vânt şi după suferinţa pe care ţi-o pregăteşti să vină , şi tu te crezi fericit în alergarea ta cea fără de căpătâi .
O , nu-i asta viaţa ! Ea este de sus şi n-o poţi găsi de jos . E cruce ruşinoasă viaţa ta , căci viaţa e o cruce , şi tu nu ştii să ţi-o iei şi să urmezi pe cale aşa cum am urmat Eu când am venit om pe pământ în calea omului , ca să Mă vadă omul cum Îmi port Eu crucea şi cum şio poartă el . O , e altfel capătul cărărilor omului . Cei slăviţi şi mari pe pământ prin trufia lor , ajung de ocară şi de nume rău între cei din cer şi între cei de pe pământ , dar cei umili sunt înălţaţi pe pământ , şi apoi după trecerea lor cu trupul , căci lucrarea lor cea sfântă vine după ei şi încununează pe pământ numele lor şi darul lor cel purtat cu umilinţă între oameni în vremea vieţii lor cu trupul , şi sunt aşezaţi între sfinţi în cer şi pe veci dăinuiesc , ca şi Dumnezeu , şi crucea lor de pe pământ se face slavă cerească şi mângâiere peste suferinţele oamenilor , şi iată , cei coborâţi de oameni se înalţă şi sunt slăviţi apoi , iar cei înălţaţi de oameni şi de trufia vieţii lor sunt coborâţi până în adânc apoi şi îşi lasă nume de ruşine pe pământ .
Mă fac cuvânt de înţelepciune de sus pentru om ; ia din el , omule trufaş , şi vezi ce daruri mari poţi să iei din el dacă voieşti ! O , dă-Mi Mie viaţa ta ca să ţi-o pregătesc frumos , tată , şi să-ţi fac bine ! Numai un prieten ai tu pe pământ , şi Eu sunt Acela , dar tu nu vrei să te opreşti din alergarea ta şi să înţelegi aşa . Nimic n-are omul pe pământ , că pe toate , pe toate le pierde şi le lasă şi rămân de el . Numai Eu pot rămâne cu omul , numai să Mă aibă omul , numai să Mă vrea aşa cum sunt Eu şi aşa cum pot Eu să fiu cu el ca să Mă aibă el .
Mi-e calea grea între pământ şi cer până la inima omului , iar aşteptarea Mi s-a făcut grea . Aştept să se unească omul cu Mine un duh şi o iubire , şi aşteptarea Mi-e grea , şi diavolul Îmi chinuieşte iubirea Mea cea după om . Mi-e crucea grea , şi venirea Mea cea după om rămâne afară de inima omului , căci trufia vieţii s-a făcut
64