Cerul - scaunul de domnie , pământul - aşternut picioarelor - omul îndumnezeit
târziu odată cu Iubirea Mea . La fel ca florile care apar primăvara sub influența căldurii soarelui natural , aceste mici bule venite din infern germinează sub influența căldurii Soarelui Meu Spiritual . Aceasta este originea tuturor tentațiilor , căci fiecare din aceste ființe născute din infern va încerca apoi în permanență să intervină în viața sufletului . Dacă omul nu se opune cu vigoare și cu toată voința — ajutat de Iubirea divină care tocmai s-a născut în el — acestor mici bestii feroce , acestea se vor aciui ca niște polipi exact în locurile în care seva spiritului se scurge către suflet , împiedicându-l astfel pe acesta din urmă să se bucure de viața spiritului său , și implicit de Iubirea divină . Când spiritul își dă seama că nu se mai poate dilata pentru a primi plenitudinea noii vieți de la Dumnezeu , el se retrage din nou în mica sa bulă tăcută , iar Iubirea Mea — care reprezintă Divinitatea din om — se retrage încă și mai mult . Dacă omul lasă să se deruleze în el acest proces , el devine tributar naturii exterioare și se pierde singur , căzând pradă senzualității sale . De altfel , el nici nu-și dă seama de acest lucru , căci micile bestii feroce , care inițial s-au manifestat într-o manieră amăgitoare , aparent pozitivă , corup în mod progresiv simțurile omului , până când le devin prizoniere , astfel încât omul nu-și mai dă seama de nimic spiritual , nu mai aude nimic spiritual , nu mai vede , nu mai gustă și nu mai înțelege nimic din domeniul spiritului .
Suferința sufletului devine atroce , așa cum acesta nu a mai experimentat vreodată , dar ea poate înceta dacă omul se întoarce la Dumnezeu prin rugăciune ( îndeosebi rugăciunea Tatăl nostru ), prin post și prin citirea Scripturilor , care vor avea ca efect generarea unei stări de nostalgie și a dorinței de a scăpa de această suferință .
Dacă omul ia în serios această dorință , văzându-se asaltat de îndoieli serioase , Eu , în calitatea Mea de Învingător al morții și al iadului , încep să acționez din exterior asupra lui prin opera Mântuirii , iar în marea Mea compasiune , îi trimit diferite cruci și suferințe ( în acord cu înțelepciunea Mea ). Lumea exterioară și bucuriile ei ajung astfel să i se pară extrem de amare omului , care devine dezgustat și începe să se detașeze de ele .
Nemaigăsind hrana sufletească provenită din lumea păcatului exterior , micilor bestii feroce începe să le slăbească puterea , iar ele încep să se stingă în interiorul organelor sufletului , căzând într-o stare de inconștiență .
Pe măsură ce iubirea și compasiunea lui Iisus Hristos , care își exercită din exterior influența asupra organelor bolnave , atât fizice cât și ale sufletului , încep să se facă simțite , iluminând aceste organe și manifestându-se în interiorul sufletului prin conștiința care se trezește și îl avertizează pe om de multitudinea de bestii ale păcatului care există în el , sufletul lui începe să se teamă . Această teamă se manifestă printr-o oprimare a inimii și printr-o presiune la nivelul pieptului , în regiunea stomacului . Simțind această durere care îl smerește și îl face să simtă remușcări puternice , omul începe să se roage . El îl imploră pe Dumnezeul Crucificat al Iubirii să îi acorde grația Lui . Conștient de acest lucru , spiritul omului începe să se agite din nou în mica bulă în care s-a retras .
Și astfel , Iubirea plină de compasiune a lui Dumnezeu îi reamintește omului de Poruncile lui Moise , de la prima la ultima , și îi recomandă cu severitate să le respecte , pentru a se smeri prin negarea de sine . Mecanismul poate fi comparat cu mișcările efectuate de o spălătoreasă , care freacă , bate , clătește , stoarce și își întinde rufele pentru ca micile particule de murdărie să iasă odată cu apa din ele , repetând această operație până când apa cu care a clătit rufele devine complet curată . Atunci , ea întinde rufele la soare , pentru ca razele acestuia să evapore chiar și ultimele urme de impurități , iar acestea să fie spulberate de vânturile purificatoare .
Poruncile pe care i le-a dictat Dumnezeu lui Moise sunt în număr de zece , care este un număr al lui Dumnezeu . Rolul lor este să ajute omul căzut în suferință și în orbire să înceapă să creadă că Eu exist și să capete o mare venerație pentru Mine . Omul trebuie să se simtă chiar vinovat și trebuie să își consacre ziua de „ Sabat ” odihnei și contemplării lui Dumnezeu , pentru a învăța astfel să se nege pe sine și să arunce priviri din ce în ce mai pătrunzătoare în interiorul conștiinței
49