Cerul- scaunul de domnie, pământul- aşternut picioarelor- omul îndumnezeit
Iată așadar acest răspuns complet la întrebarea extrem de importantă pe care v-am pus-o, a cărei amploare și anvergură nu vă pot apărea în lumina lor deplină decât prin intermediul răspunsului pe care urmează să vi-l dau.
Pentru ca voi să înțelegeți în totalitate acest răspuns, este indispensabil să începem cu anumite explicații referitoare la viața omului în sfera sa naturală și la viața lui în sfera sa spirituală. Fără aceste noțiuni preliminare aș vorbi în zadar, căci înțelegerea răspunsului depinde în întregime de înțelegerea conceptului de spirit, a cărui mamă este iubirea. Tocmai pentru a da un prim elan sufletului vostru v-am pus mai devreme întrebarea: pe ce se bazează viața spiritului, renașterea sa și mai ales viața eternă de care se poate bucura el, într-o libertate deplină?
Ascultați: omul este alcătuit dintr-un corp natural. În interiorul acestuia se dezvoltă, cu concursul diferitelor organe, un suflet viu, căci concepția fizică nu dă naștere decât corpului fizic. Abia în cursul celei de-a șaptea luni de sarcină, când corpul fătului este pe deplin structurat, în sensul că se află în posesia tuturor părților sale componente, care s-au dezvoltat în timpul vieții sale vegetative în interiorul pântecului matern, în adâncitura stomacului său se deschide o mică bulă imperceptibilă cu ochii fizici. Aceasta provine de la tată și conține în sine substanța sufletului copilului. Aceasta stabilește prin intermediul sistemului nervos o comunicare cu organismul fizic, transformând fluidul magnetic din interiorul nervilor într-un fluid propriu, pe care îl transmite apoi pe cale electrică tuturor organelor, iar la sfârșit mușchiului inimii, lucru care se întâmplă de regulă în cea de-a șaptea zi, iar uneori chiar ceva mai târziu.
Atunci când primește acest fluid de la suflet, inima începe să se dilate lent, umplându-se cu această substanță a sufletului, iar atunci când ajunge la saturație, ea se descarcă, la fel cum se întâmplă în cazul unei sticle cu apă gazoasă căreia i se scoate dopul. În acest fel, ea propulsează substanța sufletului către artere, cu ajutorul ventriculului său. Astfel eliberat, fluidul sufletului se transmite tuturor sucurilor din organism, pe care le face să pătrundă în vase și le trimite înapoi la inimă prin vene. Între timp, aceasta din urmă s-a umplut din nou cu fluid vital, iar ciclul reîncepe.
Așa se naște pulsul cardiac, circulația sucurilor, iar mai târziu cea a sângelui. Circulația și schimburile constante de sucuri și de sânge permit formarea masei corporale, iar substanța conținută în sucurile cele mai subtile întărește soliditatea sufletului prin acțiunea ei electromagnetică. Când stomacul fătului este în întregime format, putând să primească sucurile mai grosiere care provin din corpul mamei, pentru a susține sucurile interioare și sângele fătului, acesta se separă de mama sa și se naște în lumea exterioară, înzestrat cu cinci simțuri care îi permit să se adapteze la nevoile naturii. El începe astfel să absoarbă în sine lumea pe care o percepe cu ajutorul simțurilor sale. Mai bine zis, el începe să absoarbă diferite elemente ale acesteia, precum lumina, sunetele, gusturile, mirosurile și sensibilitatea generală, care au rolul de a contribui la dezvoltarea sufletului, dar și la creșterea corpului fizic, în funcție de nevoile acestuia. Toate aceste procese se petrec în anii care urmează. Astfel, în interiorul copilului cresc de fapt doi oameni: unul material și unul substanțial( care conține în sine ființa esențială a omului).
Ascultați-Mă cu atenție! Cu circa trei zile înainte de naștere, în regiunea inimii copilului se formează o altă bulă micuță, alcătuită din substanțele cele mai subtile și mai rezistente. În această bulă este introdus un spirit căzut( devenit rău), dar care reprezintă totuși o scânteie din Iubirea divină. Această scânteie este depusă în corp, indiferent dacă acesta este de sex masculin sau feminin, căci spiritul nu cunoaște diferențierea între sexe. Abia odată cu trecerea timpului își va asuma el o identitate sexuală sau alta, pe care o va manifesta prin pasiunea sa amoroasă.
Deocamdată, acest spirit este inert, așa cum a fost de altfel de foarte mult timp, de când a fost izgonit în materie. În ceea ce privește sufletul, acesta are o natură substanțială imponderabilă, simplă și indestructibilă. Simțurile sale se dezvoltă gradat și corespund celor corporale,
48