Cerul - scaunul de domnie , pământul - aşternut picioarelor - omul îndumnezeit
Răspunsul la această întrebare nu este deloc ușor de găsit de către cei care nu își folosesc decât facultatea intelectuală . În schimb , cel care arde de iubire față de Mine și care are o inimă plină de smerenie va găsi cu ușurință răspunsul în partea cea mai intimă a inimii sale . Eu îi voi da în continuare acest răspuns sărmanului și slabului Meu servitor Jakob ( Lorber ), pentru a-l putea compara astfel cu răspunsul vostru , testându-vă astfel inima și sondând profunzimea iubirii sale . Răspunsul care urmează îmi aparține așadar Mie , Stăpânul absolut al tuturor lucrurilor . Amin .
Iată așadar acest răspuns complet la întrebarea extrem de importantă pe care v-am pus-o , a cărei amploare și anvergură nu vă pot apărea în lumina lor deplină decât prin intermediul răspunsului pe care urmează să vi-l dau .
Pentru ca voi să înțelegeți în totalitate acest răspuns , este indispensabil să începem cu anumite explicații referitoare la viața omului în sfera sa naturală și la viața lui în sfera sa spirituală . Fără aceste noțiuni preliminare aș vorbi în zadar , căci înțelegerea răspunsului depinde în întregime de înțelegerea conceptului de spirit , a cărui mamă este iubirea . Tocmai pentru a da un prim elan sufletului vostru v-am pus mai devreme întrebarea : pe ce se bazează viața spiritului , renașterea sa și mai ales viața eternă de care se poate bucura el , într-o libertate deplină ?
Ascultați : omul este alcătuit dintr-un corp natural . În interiorul acestuia se dezvoltă , cu concursul diferitelor organe , un suflet viu , căci concepția fizică nu dă naștere decât corpului fizic . Abia în cursul celei de-a șaptea luni de sarcină , când corpul fătului este pe deplin structurat , în sensul că se află în posesia tuturor părților sale componente , care s-au dezvoltat în timpul vieții sale vegetative în interiorul pântecului matern , în adâncitura stomacului său se deschide o mică bulă imperceptibilă cu ochii fizici . Aceasta provine de la tată și conține în sine substanța sufletului copilului . Aceasta stabilește prin intermediul sistemului nervos o comunicare cu organismul fizic , transformând fluidul magnetic din interiorul nervilor într-un fluid propriu , pe care îl transmite apoi pe cale electrică tuturor organelor , iar la sfârșit mușchiului inimii , lucru care se întâmplă de regulă în cea de-a șaptea zi , iar uneori chiar ceva mai târziu .
Atunci când primește acest fluid de la suflet , inima începe să se dilate lent , umplându-se cu această substanță a sufletului , iar atunci când ajunge la saturație , ea se descarcă , la fel cum se întâmplă în cazul unei sticle cu apă gazoasă căreia i se scoate dopul . În acest fel , ea propulsează substanța sufletului către artere , cu ajutorul ventriculului său . Astfel eliberat , fluidul sufletului se transmite tuturor sucurilor din organism , pe care le face să pătrundă în vase și le trimite înapoi la inimă prin vene . Între timp , aceasta din urmă s-a umplut din nou cu fluid vital , iar ciclul reîncepe .
Așa se naște pulsul cardiac , circulația sucurilor , iar mai târziu cea a sângelui . Circulația și schimburile constante de sucuri și de sânge permit formarea masei corporale , iar substanța conținută în sucurile cele mai subtile întărește soliditatea sufletului prin acțiunea ei electromagnetică . Când stomacul fătului este în întregime format , putând să primească sucurile mai grosiere care provin din corpul mamei , pentru a susține sucurile interioare și sângele fătului , acesta se separă de mama sa și se naște în lumea exterioară , înzestrat cu cinci simțuri care îi permit să se adapteze la nevoile naturii . El începe astfel să absoarbă în sine lumea pe care o percepe cu ajutorul simțurilor sale . Mai bine zis , el începe să absoarbă diferite elemente ale acesteia , precum lumina , sunetele , gusturile , mirosurile și sensibilitatea generală , care au rolul de a contribui la dezvoltarea sufletului , dar și la creșterea corpului fizic , în funcție de nevoile acestuia . Toate aceste procese se petrec în anii care urmează . Astfel , în interiorul copilului cresc de fapt doi oameni : unul material și unul substanțial ( care conține în sine ființa esențială a omului ).
Ascultați-Mă cu atenție ! Cu circa trei zile înainte de naștere , în regiunea inimii copilului se formează o altă bulă micuță , alcătuită din substanțele cele mai subtile și mai rezistente . În această bulă este introdus un spirit căzut ( devenit rău ), dar care reprezintă totuși o scânteie din Iubirea
47