Cerul - scaunul de domnie , pământul - aşternut picioarelor - omul îndumnezeit
1 . ( Domnul ): „ Dacă veți cerceta mai îndeaproape acest proces , nu vă va fi greu să vă dați seama , din adâncul adevărului , de unde vine buruiana pe ogorul curat al vieții .
3 . Tot ce este lume și materie este opusul permanent și necesar al adevăratei ordini spirituale a lui Dumnezeu , deoarece la origine reprezintă ispita pentru trezirea voinței libere din ideea clar conturată și emanată de Dumnezeu . De aceea ea este adevărata buruiană pe ogorul vieții spirituale .
4 . Dacă la început buruiana este necesară formării unei vieți deplin libere a spiritului , până la urmă ea trebuie recunoscută ca atare de ființa omenească liberă și trebuie stârpită pentru că este cu neputință ca omul mântuit să existe împreună cu ea . Ea este un mijloc pentru atingerea scopului , dar nu poate fi niciodată una cu scopul .
5 . Năvodul este și el un mijloc pentru prinderea peștilor ; dar cine îl aruncă în apă pentru a- l trage afară de dragul lui , al năvodului , și nu pentru a prinde pești ?! Iar apoi cine l-ar prăji la foc și l-ar mânca ?! De năvod este nevoie numai pentru prinderea peștilor ; după ce peștii au fost scoși afară din apă cu ajutorul lui și pescuitul s-a încheiat , năvodul e pus deoparte și se cântărește câștigul făcut cu ajutorul lui .
6 . Tot așa este nevoie de ispita încălcării ordinii divine , căci ea trezește puterea de cunoaștere și libera voință . Ea umple sufletul cu dorințe și bucurie până când el , recunoscând-o , nu o va mai ridica în slăvi , ci o va combate mereu cu aceeași liberă voință care a fost trezită și animată în el chiar prin această ispită , iar sufletul liber o va folosi apoi ca mijloc , și nu ca scop în sine .
7 . Burduful nu este vinul însuși , ci doar un recipient de păstrare a vinului . Cine ar fi atât de prost încât să guste din burduf și să îl strice numai pentru că miroase ispititor , cu toate că știe că este de ajuns să desfacă burduful la locul potrivit ca să poată gusta din vinul curat din el ?!
8 . Buruiana sau ispita încălcării ordinii este de aceea subordonată scopului și nu are voie niciodată să devină scopul . Cine face din ceva subordonat o cauză principală , acela seamănă cu un nebun care vrea să se sature cu oalele în care a fiert o mâncare bună , iar mâncarea o aruncă !
9 . Ce este însă această buruiană , prin a cărei putrezire este îngrășată viața ? Ce nume poartă ispita pusă în forma însuflețită ? Ea se numește egoism , trufie , aroganță , iar la sfârșit tiranie . Prin egoism , forma de viață se orientează spre ea însăși , cu lăcomia de a îngloba totul în ea însăși și apoi de a zăvorî totul în ea însăși , ca nu cumva să beneficieze și altcineva , și aceasta din frica de a nu suferi de vreo lipsă ! Prin această închidere în ea însăși a tot ce preia din ordinea divină pentru hrănire și menținere , va apărea în ființă o tot mai mare densitate și un sentiment de preaputere și soliditate , și prin aceasta o plăcere deosebită față de propria ființă - iar aceasta este trufia , în adevăratul sens al cuvântului , simțindu-se ea însăși ca pe ceva plin de greutate , ridicându-se cu toată puterea deasupra celorlalți ; pentru aceasta ea se folosește de toate mijloacele care îi stau la dispoziție , chiar dacă acestea sunt de cel mai rău soi .
10 . Dacă trufia a atins ceea ce și-a dorit , atunci se ridică deasupra tuturor semenilor și se uită în jos cu dispreț , mulțumită de ea însăși ; iar acest dispreț seamănă cu greața pe care o simte un stomac preaplin față de bucatele din fața lui și este ceea ce se numește aroganță . În ea este multă materie și un câmp întreg de buruieni .
11 . Aroganța este , în sinea ei , plină de nemulțumire , pentru că mereu își dă seama că încă nu îi stă totul la picioare , așa cum își dorește . Ea își examinează toate mijloacele și puterile și constată că i-ar putea sta totul la picioare dacă s-ar da drept generoasă . Gândit și făcut ! Să le dea flămânzilor mai mult decât sătuilor este un joc ușor pentru aroganță . În curând , micile puteri flămânde se adună în jurul ei și se lasă comandate de ea , căci acum și ele primesc o bucățică din bogățiile aroganței . Ele ascultă acum de ea ca sclavii , îi măresc prin aceasta puterea , iar aroganța va urmări acum să-și facă și mai mulți servitori și datornici , dacă se poate chiar lumea întreagă .
45