Antichrist şi fiara apocaliptică
2. La fel ca prietenul meu Agricola, şi eu am văzut şi am cunoscut multe în această viaţă a mea, uneori fenomene dintre cele mai stranii, şi pot deci să vorbesc din experienţă despre multe aspecte, aşa cum nu ar putea-o face oricine. În urmă cu câţiva ani, datorită funcţiilor înalte pe care le aveam în Europa, am ajuns până în Iliria. Iliria este o ţară muntoasă, aspră şi pustie în cea mai mare parte, iar locuitorii ei sunt foarte puţin cultivaţi, asemănându-se în această privinţă cu ţinutul în care trăiesc. Ei sunt oameni aspri, mai puţin rodnici în cele spirituale, dar cu atât mai prolifici în legende şi superstiţii de tot felul, şi, la fel ca şi ţinutul lor, plini de tot felul de buruieni.
3. Ei bine, ajungând într-un ţinut în care se afla de mult timp o garnizoană romană, am găsit aici un grup de oameni, printre care şi doi preoţi, care erau foarte preocupaţi de starea unui om, în vârstă de vreo treizeci de ani, despre care ni s-a spus că era posedat de câţiva ani de un demon rău, de care ei încercau să-l elibereze. Acest bărbat, care era fiul unor oameni respectabili, devenise un chin pentru întreaga sa familie şi adeseori chiar pentru întregul sat, cărora le făcea viaţa un adevărat iad. Însă nu puteau să-i facă nimic, căci, în fond, el era cel mai chinuit dintre toţi.
4. La început am crezut că e vorba de vreo nebunie a acestor oameni şi poate de un şiretlic al preoţilor, care l-au pregătit pe omul respectiv şi l-au învăţat să simuleze furia nebuniei, cu scopul de a trezi şi mai mult credinţa unui popor avid de miracole şi de a-l supune astfel mai uşor. Dar, convingându-mă foarte curând că furia acestui om nu putea fi naturală, pentru că demonstraţiile sale de forţă atingeau culmi pe lângă care muncile lui Hercule păreau o joacă de copii, am început şi eu să cred că în acel om exista un spirit rău.
5. Cei doi preoţi, care cunoşteau foarte bine simptomele acelui nefericit, în urma confruntărilor anterioare, le-au spus celorlalţi bărbaţi, unul mai puternic decât celălalt: « Va intra de îndată în stare de turbare. Legaţi-l imediat cu frânghiile şi lanţurile cele mai rezistente!», căci demonul cel rău nu-l părăsea pe acest om decât dacă se afla în postura de a nu putea rupe funiile şi lanţurile respective.
6. Bărbatul a fost atunci atât de bine legat şi înlănţuit încât nici o sută de Hercule în locul lui n-ar fi putut să mişte un deget. Apoi preoţii şi ceilalţi oameni s-au îndepărtat cu cel puţin o sută de paşi, rugându-mă să fac şi eu la fel, ceea ce am şi făcut.
7. Nu au trecut nici douăzeci de secunde de când ne-am depărtat, că omul s-a şi ridicat dintr-o singură mişcare şi, scoţând nişte urlete îngrozitoare, a rupt în mii de bucăţi funiile şi lanţurile şi a început să sară la înălţimi extraordinare, continuând să scoată sunete înfiorătoare; în aceiaşi timp, el ridica pietre de mai multe sute de livre, pe care le arunca în jur, ca şi cum ar fi fost nişte boabe de fasole. După vreun ceas de strigăte şi de manifestări furibunde, omul s-a prăbuşit fără putere la pământ, iar noi am putut să ne apropiem din nou de el.
8. Cei doi preoţi au început să-i pună întrebări, încercând să afle ce se petrecuse, dar, inconştient de nebunia sa, el a povestit numai că s-a visat într-un ţinut foarte frumos, în timpul acestei scurte povestiri, vocea lui era foarte blândă, ca aceea a unei mame care suportă totul cu răbdare; dar foarte curând el şi-a schimbat din nou tonul şi limbajul. Ca printr-o forţă magică, gura lui s-a deschis larg şi, cu o altă voce, tunătoare, total necunoscută, a rostit în limba greacă următoarele cuvinte:
9. « O voi, mizerabile muşte cu măşti omeneşti, voi vreţi să mă alungaţi din această locuinţă pe care o ocup?! Nici toate legiunile romane nu vor reuşi să facă asta! Înainte să fie pusă prima piatră a Romei, da, cu mult înainte, eu eram faimosul rege Cyaxares, primul cu acest nume, care i-a învins pe sciţi şi a luptat împotriva lidienilor. Fiica mea cea mică, Mandane, a fost soţia regelui perşilor şi mama marelui Cyrus, al cărui tată se numea Kambyses. Şi mai mult nici nu trebuie să ştiţi!
215