Antichrist şi fiara apocaliptică
10. Această locuinţă carnală pe care o ocup în prezent după bunul meu plac, fără să pot fi alungat din ea, se trage din seminţia mea, şi de aceea am dreptul să o stăpânesc! Toate strădaniile voastre sunt aşadar inutile, căci eu sunt aici la mine acasă şi pot să rămân cât timp doresc!»
11. A mai urlat apoi câteva înjurături înfiorătoare şi ameninţări la adresa preoţilor, l-a mai scuturat de câteva ori pe bărbat, iar apoi, treptat, acesta şi-a revenit în simţiri; simţindu-se foarte slăbit, a cerut de mâncare. Atunci când s-a mai întremat puţin, el a fost întrebat din nou dacă ştia ce spusese înainte. Cu vocea sa naturală şi blândă, el a răspuns că nu, dar că îşi amintea foarte bine că adormise şi se visase printre nişte tineri îmbrăcaţi în alb.
12. Întreţinându-mă după aceea în particular cu preoţii şi cu părinţii băiatului, eu le-am spus că, după părerea mea, ar fi trebuit să i se ia viaţa într-un mod blând acestui om, şi astfel demonul cel rău ar fi fost obligat să-şi părăsească locuinţa; ei m-au asigurat cu toţii că era absolut imposibil aşa ceva şi că cel care ar fi riscat s-ar fi pus în mare pericol. Cineva încercase să-l omoare, şi scăpase apoi doar cu mare greutate. Nu după mult timp am plecat din acel loc blestemat, dar nu am uitat niciodată ce s-a petrecut acolo; de atunci, am mai povestit cele văzute unor oameni înţelepţi şi chiar şi aici unor evrei, dar nu am primit nicio explicaţie cât de cât satisfăcătoare.
13. Mi s-a mai vorbit despre oameni posedaţi de diavoli sau de spirite rele şi mi s-a spus că era foarte dificil ca ei să fie vindecaţi; dar nimeni nu a putut să-mi spună cine erau cu adevărat aceşti diavoli sau aceste spirite şi cum de puteau ei să pună stăpânire pe un sărman om şi să-l controleze total. Am auzit că există chiar şi copii care sunt chinuiţi cu cruzime de astfel de spirite rele.
14. Doamne şi Învăţătorule, ce se petrece de fapt? Nu cred că ar putea fi vorba de vreo înşelătorie din partea unui astfel de nefericit; căci ceea ce am văzut eu în cazul acestui ilir era departe de orice înşelătorie.”
Capitolul 32 Domnul nostru Iisus Hristos explică natura posesiei
1. Eu am spus: „ Experienţa ta este întru totul reală şi Eu Însumi am izbăvit mai mulţi oameni de acest rău, atât în Iudeea, cât şi în ţinuturile greceşti. Există într-adevăr oameni pe care spiritele rele pun stăpânire pentru un anumit timp, dar numai pe trupul lor, fără ca aceasta să poată dăuna în vreun fel sufletului lor.
2. Spiritele rele care iau în stăpânire trupul unui om sunt de fapt suflete ale unor defuncţi care, pe vremea când trăiau, au făcut cu bună ştiinţă foarte mult rău.
3. Totuşi, posesia nu survine la oameni decât atunci când credinţa în Dumnezeu şi în nemurirea sufletului le-a dispărut aproape total.
4. Acest fenomen, aparent foarte grav, se produce în perioadele de decădere, şi el este permis pentru a avertiza în mod ferm oamenii că nelegiuirile lor nu vor rămâne fără urmări, pentru că sufletul supravieţuieşte morţii trupului şi că în mod neîndoielnic există un Dumnezeu care, chiar şi în lumea de dincolo, va şti foarte bine să le pedepsească răutatea şi prostia.
5. Cât despre spiritul cel rău care ia în posesie trupul unui om, acesta trăieşte, în ciuda impetuozităţii sale malefice, umiliri pe care abia le poate suporta, ceea ce, cu timpul, îl îmblânzeşte şi îl luminează. Iar martorii unor asemenea manifestări sunt smulşi cu forţa din modul lor de viaţă prea materialist şi întunecat şi încep să se gândească la cele spirituale, devenind la rândul lor mai buni în gând şi în faptă.
6. Aşadar, în timpurile de mare decădere a credinţei, chiar acest fenomen, în aparenţă atât de grav, îşi are partea sa bună, aşa cum ai remarcat fără îndoială tu însuţi la aceşti iliri.
216