CE TE LEGENI...
Ce te legeni, codrule,
Fără ploaie, fără vânt,
Cu crengile la pământ?
De ce nu m-aş legăna
Dacă trece vremea mea?
Ziua scade, noaptea creşte
Şi frunzişul mi-l răreşte.
Bate vântul frunza-n dungă –
Cântăreţii mi-i alungă;
Bate vântul dintr-o parte –
Iarna-i ici, vara-i departe.
Şi de ce să nu mă plec,
Dacă păsările trec!
Peste vârf de rămurele
Trec în stoluri rândunele
Ducând gândurile mele
Şi norocul meu cu ele.
Şi se duc pe rând, pe rând,
Zarea lumii-ntunecând,
Şi se duc ca clipele,
Scuturând aripele,
Şi mă lasă pustiit,
Veştejit şi amorţit
Şi cu doru-mi singurel,
De mă-ngân numai cu el!
POURQUOI TREMBLER...
Pourquoi trembler, douce forêt,
Lorsque ni pluie ni vent ne fait?
Comment ne tremblerais-je pas
Quand le temps passe et s’en va?
De jours plus courts en nuits trop longues
Tout mon feuillage s’émonde.
Le vent frappe les feuilles de biais,
Il a chassé ceux qui chantaient.
Le vent ne souffle que d’un côté,
L’hiver est là, l’été passe.
Mes branches peuvent se ployer,
Tous les oiseaux sont envolés.
Par-dessus les arbres, à tire-d’aile,
En nuées passent les hirondelles.
Elles ont emporté mes pensées
Et mon bonheur s’en est allé.
Elles s’en vont, s’en vont,
Obscurcissant tout l’horizon;
À chaque hirondelle qui fuit
C’est un instant qui s’enfuit.
Elles m’ont toutes abandonnée,
Elles m’ont laissée sans un regret,
Et seule à seule avec mon cœur
En compagnie de ma douleur.