LACUL
LE LAC
Lacul codrilor albastru
Nuferi galbeni îl încarcă;
Tresărind în cercuri albe
El cutremură o barcă.
Le lac est bleu sous les sapins
Et de fleurs jaunes il semble peint.
Il frissonne en vagues légères
Et berce une barque – sans fin.
Şi eu trec de-a lung de maluri,
Parc-ascult şi parc-aştept
Ea din trestii să răsară
Şi să-mi cadă lin pe piept;
Je vais le long des rives sombres
Et crois la voir à chaque pas
Jaillir de l’ombre près de moi,
Se jeter soudain dans mes bras.
Să sărim în luntrea mică,
Îngânaţi de glas de ape,
Şi să scap din mână cârma,
Şi lopeţile să-mi scape;
La barque frêle nous attend.
Nul autre bruit que ceux des flots,
Les rames glissent entre mes doigts
Et nous allons au gré des eaux,
Să plutim cuprinşi de farmec
Sub lumina blândei lune –
Vântu-n trestii lin foşnească,
Unduioasa apă sune!
Qui nous entraînent doucement
Au clair de lune, cœur battant,
Tandis qu’à la brise répond
Le murmure de l’eau dans les joncs.
Dar nu vine... Singuratic
În zadar suspin şi sufăr
Lângă lacul cel albastru
Încăcat cu flori de nufăr.
Ce n’est pas elle et, solitaire,
Au bord du lac je désespère.
Le lac est bleu sous les sapins
Et de fleurs jaunes il semble peint.