Viziunea
fiecărui
părinte
depinde
de
idealurile
lui.
Dacă
considerăm
credinţța,
dreptatea
şi
dragostea
fundamente
ale
vieţții,
atunci
direcţția
va
fi
cea
bună,
pentru
că
acestea
îl
vor
ajuta
să
îşi
construiască
un
sistem
de
valori
spirituale,
etice,
estetice
raportându-‐se
la
Dumnezeu,
pentru
că
El
este
singurul
model
formativ
existenţțial
iar
cunoaşterea,
înţțelegerea
şi
practicarea
binelui
capătă
motivaţție
şi
temei
divin.
“Legea
îi
va
ţține
departe
de
rău
iar
dragostea
îi
îndeamnă
spre
bine”
spune
C.
Mason.
Acestea
sunt
forţțe
educaţționale
puternice
dar
nu
pot
fi
separate
de
oferirea
propriului
exemplu
personal.
"Să
nu
credeţți
că
educaţți
copilul
numai
atunci
când
vorbiţți
cu
el,
când
îl
povăţțuiţți
sau
îi
porunciţți.
Îl
educaţți
în
fiecare
moment
al
vieţții
voastre,
chiar
şi
atunci
când
nu
sunteţți
acasă.”(Markenco),
şi
“Nu
trebuie
să
faceţți
nimic
în
faţța
copilului
mic
din
ceea
ce
nu
vreti
să
imite."(Locke)
Prin
urmare,
înainte
de
a-‐l
instrui
pe
copil
în
obiceiul
dorit,
trebuie
să-‐l
avem
noi
înşine
mai
întâi
ca
model.
Apoi
cu
perseverenţță
şi
hotărâre
să
ne
asigurăm
că
îşi
va
însuşi
obiceiuri
care
îl
va
pune
pe
drumul
ordinii,
cinstei,
onoarei,
decenţței,
virtuţții,
responsabilităţții
şi
respectului
pentru
ceilalţți
şi
pentru
valorile
eterne,
în
loc
de
a
lăsa
cursul
vieţții
lor
la
voia
întâmplării.
Caracterele
lăsate
la
voia
întâmplării
pot
fi
slabe,
haotice,
schimbătoare
şi
contradictorii
iar
cei
care
le
au,
pot
suferi
de
lipsa
unui
scop
în
viaţță,
de
dezorientare,
lipsă
de
putere,
iresponsabilitate.
Dacă
viziunea
lui
Charlotte
Mason
ne-‐a
convins,
atunci
am
realizat
că
rolul
nostru
este
fundamental
în
măsura
în
care
avem
însuşirile,
disponibilitatea,
forţța
şi
înţțelepciunea
necesară
de
a
lansa
pe
traiectoria
vieţții
un
om
puternic,
echilibrat,
hotărât,
bun,
virtuos
şi
păstrător
al
valorilor
morale
divine,
care-‐i
vor
oferi
o
viaţță
abundent $4