Vremea orelor de limba română a apus de ceva timp dar, cu toate acestea, limba maternă rămâne preponderentă în peisajul mioritic. Nici nu ne-am dori altceva în afara unei utilizări cât mai corecte a acesteia din respect pentru un Eminescu sau un Eliade, din respect pentru ascultători si, nu în ultimul rând, din respect de sine.
Urechile “adevăraților români” sângerează deseori la gravele greșeli gramaticale auzite la orice pas din cele mai strălucite sau chiar educate pliscuri.
Activitățile extra-școlare prestate pe parcursul anilor de studiu, lipsa interesului sau concentrarea pe alte domenii ne-au lăsat grave lacune în exprimarea cotidiană corectă, ajungând să cunoaștem nu una, două ci mai multe limbi străine inclusiv română.
Un text plin de substanță și o informație valoroasă pot fi adesea trecute cu vederea iar vorbitorul denigrat din simpla utilizare a unei exprimări greșite, pentru o ureche mai fină decât a sa.
În condițiile unei lumi din ce înce mai poliglote și a unui mediu corporatist care ne înghite pe zi ce trece, lupta contra curentului te poate stabiliza și diferenția de turmă. Dacă ai avut ocazia să te exprimi unui public cât de mic, fie el comisia de prezentare a lucrării de diplomă sau echipa departamentului din care faci parte, cu siguranță ai dorit să o faci cât mai corect și cu fraze lungi, cursive și bine organizate.
Așadar, îți propun o incursiune episodică în minunata si fascinanta lume a LIMBII ROMÂNE. Poate că le știi deja, poate îți place să le revezi, poate vrei să ți le amintești, poate descoperi noutăți dar câteva rânduri privind exprimarea corectă nu strică niciodată.
Gramatica,
o limbă străină?